Multe informatii despre aceasta femeie nu veti gasi. Ea nu a fost un fotograf celebru. In timpul vietii, niciuna dintre lucrarile sale nu au fost publicate. Cu toate acestea, sa o numim pe aceasta femeie drept un amator, nu se cuvine.
Numele ei este Vivian Maier. A devenit cunoscuta dupa moartea sa in 2009, atunci cand un agent imobiliar John Maloof a cumparat mai multe cutii de la magazinul de depozite detinut de Dumnezeu stie cine.
In aceste cutii el gasește aproximativ 100.000 de negative nedevelopate. Cand a inceput sa le scaneze i sa taiat respiratia. Acele negative s-au transformat in imagini frumoase ale genului de fotografie „street”, care au fost facute in anii 60- 70. In ziua urmatoare, dupa ce a postat cateva fotografii in retea, acesta a primit aproximativ 200 de propuneri pentru a le expune si mai multe propuneri pentru a face un documentar despre Vivian si istoria ei.
Vivian a fotografiat toata viata, dar nimanui nu a aratat munca sa. In fiecare an fotografiind cate 200 de pelicule, ea developa negativele in camera sa, transformand-o intr-un studio. Publicarea lucrarilor sale nu a interesat-o niciodata, arhiva sa era constituita din mai mult de 100 000 de negative in pelicula, pastrate cu mare grija.
Ea nu castiga din hobby-ul sau, de fapt, nici cercul ei de prieteni nu stia despre aceasta pasiune pentru fotografie. Aceasta a fost descoperita dar dupa moartea sa, din intamplare, aceste cadre au devenit o parte din istorie. Acum, lectorii contemoprani vorbesc cu ajutorul lucrarilor Vivian Maier despre moda si viata acelei epoci.
Cea mai mare partea a vietii Vivian a trait in Chicago si a lucrat ca guvernanta in familii bogate. De fiecare data, in timpul liber, se ratacea pe strazile orasului cu un aparat de fotografiat Rolleiflex si crea uimitoare forografii alb-negru, care transmit foarte bine cultura vietii americane in mijlocul secolului trecut.
Ar trebui sa spunem povestea despre modul in care creatiile Vivian Maier au devenit atractii publice, deoarece acesta este cazul care poate fi numit providenta divina.
Pentru asta ne transportam in trecutul recent: anul 2007, Chicago. John Maloof – un baiat care are 26 de ani, munceste ca agent imobiliar, scria o carte despre oamenii din Chicago. Odata la o licitatie cumpara pentru 400 dolari cateva cutii de la magazinul de depozite detinut de Dumnezeu stie cine. “Poate ca acest lucru va ajuta la scrierea cartii,” – asa a crezut el. Cand a vazut imaginile, a incetat sa respire. Pe una din cutiile John a gasit numele fotografului – Vivian Maier. In cautarea fotografului, el a gasit familia la care a trait Vivian. Familia a dat pentru colectie lucrurile ei personale – o valiza cu haine, cutii cu fragmente taiate din ziare, fotografii si aparate foto.
Povestea de viata a fotografului misterios te uimeste si cucereste, fortand sa te gandesti , oare este important sa se caute recunoasterea operelor? S-ar putea ca arta adevarata sa nu aiba nevoie de evaluari din exterior, probabil, arta ar trebui sa fie creata fara dorinta de a face pe plac si de a ramane in istorie…
La varsta de 25 de ani Vivian a venit in SUA, unde cariera ei a inceput la o cofetarie, apoi timp de 40 de ani a lucrat ca guvernanta, din care 14 ani la o singura familie.
Purta pantaloni barbatesti, la fel ca si pantofii, palarie aproape intotdeauna cu boruri largi. Amintindu-si de ea fostii copii descriau: “A fost socialista, feminista, critic de film si era din acei putini care spun mereu adevarul in fata, oricare ar fi acesta.”
Caracterul ei a fost destul de inchis, dar intotdeauna se intelegea foarte bine cu copiii, care au fost crescuti in gospodariile unde a lucrat si a trait. La batranete, cand copiii au aflat de situatia ei, i-au cumparat un apartament si ii plateau facturile. In 2008, la varsta de 82 de ani Vivian a alunecat pe gheata si a fost ranita la cap. Un an mai tarziu, ea a murit intr-un azil de batrani.
Astazi, expertii pun lucrarile Vivian Maier in acelasi rang cu fotografi celebri a genului „street” al secolului XX.
Plimbarile facute de Vivian au imortalizat mai multe scene de strada din Chicago, reflectand tristetea si fericirea reprezentantilor clasici ai secolului XX. Timp indelungat lucrarile facute de Vivian ii apartineau doar ei, mai mult decat atat, nimeni nu poate sa spuna daca Vivian a reusit sa afle despre succesul sau si recunoasterea inainte de moartea sa.
Prima ei expozitie a avut loc in Norvegia in 2010, a doua a fost lansata in ianuarie in «Chicago Cultural Center». John lucrand cu negativele a decis sa lanseze o carte de fotografii care se numeste: Vivian Maier Street Photographer.
- Facebook1
- LinkedIn0
- Facebook Messenger
- Total: 1
Frumoase poze. Realiste. Ce bine ar fi sa se inlocuiasca poze “Lady GAGA” cu astea. Asta DA arta
Foarte frumos! Pacat ca nu a aratat fotografiile nimanui pe perrioada vietii ei.
O ARTISTA ADEVARATA !
Mi-a placut totul , de la om, la pasiune , foto si articolul in sine.
“Fotograf amator”? Nici gand. se potrivea mai bine “Fotograf anonim”.
Asta reflecta exact o pasiune pura. Atunci cand faci ceva ce-ti place fara sa astepti sau sa primesti “laude” sau remuneratii materiale.
“True power!”
Respect!
Cît de „curate„ fără trucuri fără fotoshop-ul cu fețe trase pe mașina de călcat, multe cu lumina amiezii, acea lumină nedorită de fotografii profesioniști, fără acea rutină lipsită de obsevație. Cu acele expresii ireale, inexpresive înghețate într-un zâmbet șablon și el tras pe calapodul Ph-uli. Câtă sensibilitate în aceste imagini. Motivația ? Pasiunea și dragostea pentru oameni. Să păstrezi filmele nedevelopate, nevăzute de nimeni, decât după trecerea în neființă a autoarei. Poate spiritul oamenilor din imaginile latente au creat acea forță a descoperirii. Rolleiflexul meu nu este atât de ager! Încă o dată dovada geniului nu a uneltei. Ne-am convertit la o nouă religie-DIGITALUL- o mare păcăleală. Pelicula îți împrumută sensibilitatea ei, te face mai subiectiv și selectiv.
frumoase poze.vivian a fost cu adevarat o artista.pacat k lumea a aflat de ea si creatiile sale abia dupa ce aceasta a murit.
Da, asa este pozele sunt foarte realiste ai ma inclin in fata talentului aceste doamne.
Cei care nu au lucrat alb-negru(film) mi-e greu sa cred ca pot face diverenta intre aceste doua ,,tehnologii,,-digitalul nu poate reda adevarata sensibilitate a filmului alb-negru.!
P.S.-cred ca printre noi exista talent ne descoperit -doar ca nu pot sa se faca cunoscuti.
….cu respect pt toti cei ce minuiesc aparatul foto…!!!