Un om a decis sa se casatoreasca. Dar el a dorit ca sotia sa sa fie o femeie perfecta.
La inceput, el a gasit o femeie frumoasa, dar in curand a constatat ca ii lipseste spiritualitatea.
Apoi, el a intalnit o femeie de mare spiritualitate, dar nu a fost frumoasa.
In cele din urma, el a gasit-o. A fost femeia perfecta – spirituala, gratioasa, frumoasa, fermecatoare, intr-un cuvant – perfecta.
Dar, din pacate, ei nu au reusit sa aiba o relatie lunga – ea a fost in cautarea barbatului perfect.
- Facebook0
- LinkedIn0
- Facebook Messenger
- Total: 0
Este cert ca se vorbeste despre o femeie trecuta de prima tinerete dar inca (!) frumoasa . Asta pentru ca dorinta de perfectiune creste direct proportional cu varsta , atat la barbati cat si la femei .
Asta e lobby pentru grase? Morala: combinati-va cu femei urate si proaste ca, nah, n-o sa prea aveti noroc de mai bine.
Eu cred ca ideea mesajului este “NIMENI NU E PERFECT”..fiecare vede perfectiunea cu totul altfel…ultima femeie din descriere era perfecta in viziunea lui…dar pt ea el nu era ceea ce cauta…trece viata cautand oameni perfecti sa dar care sa ne trezeasca si acel feeling (mr/mrs right)…pe care il pierdem cu totii dupa ceva ani de relatie consumata…
Off-topic: Comentez pt prima oara aici (unde am ajuns dupa publicarea linkului de catre http://www.facebook.com/generatia.vesela.official?ref=stream&hc_location=stream) – bine v-am gasit, spor si succes in continuare!
On-topic (macar oarecat si oarecum): IN SFARSIT se mai gandeste cineva SI la reciprocitate, la necesitatea pastrarii (macar intrucatva) a unui oarecare echilibru!
Problema nu asta e, ci standardele pe care le avem. Bun, eu ca barbat am pretentii de la o femeie, sa fie, sa faca etc., dar eu oare “sunt” la randul meu la nivelul acestor asteptari pe care le am de la altii?
“…eu oare “sunt” la randul meu la nivelul acestor asteptari pe care le am de la altii?”
In opinia mea, problema asta (asa cum ai formulat-o) este intre mine si mine: EU sa fiu multumit de calitatea mea asa cum o apreciez eu.
Pt succesul unui cuplu, esential este sa fii “corespunzator” NU din perspectiva propriei idei despre perfectiune, ci din perspectiva potentialului partener.
(ATENTIE – asta este o conditie necesara, dar nu si suficienta, mai ramane sa fie adevarata si reciproca: ambii membri ai cuplului trebuie sa ajunga la cocluzie la fel de pozitiva (CAH! Grad de comparatie la adjectiv de tipul “da – nu”!), in caz contrar “50% s-a facut: eu vreau”.
perfectiune nu exzista! exzista chimia, respectul, intelegere comunicare,si bineinteles sa stie fiecare ce cauta si ce vrea. din pacate unele persoane nu stiu ce vor.
“perfectiune nu exzista!”
Ba exista – altfel n-ar fi existat nici termenul care s-o denumeasca. (Doar in practica nu se prea intalneste, luat ad-litteram este un concept mai degraba teoretic.)
“…si bineinteles sa stie fiecare ce cauta si ce vrea.”
In acest sens, STRICT din perspectiva cuplului in cauza este cu totul NEimportant cat de socialmente dezirabile (“bune”) sunt caracteristicile partenerului, esential este ca acestea sa corespunda nevoilor / dorintelor partenerului sau. (Un exemplu pertinent: desi atat masochismul cat si sadismul sunt – din perspectiva obiectiva – caracteristici de nedorit, este greu de gasit o potrivie mai “buna”, mai echilibrata, decat cea intre un sadic si o masochista – sau invers.)
Toate ca toate,dar nimeni nu observa ca nu zice nimic de inteligenta la “femeia perfecta” de mai sus? :))
“…nu zice nimic de inteligenta…”
Poate ca DIN PERSPECTIVA CELUI IN CAUZA inteligenta nu reprezinta un criteriu de apreciere. (Nu-i obligatoriu ca oricui sa-i fie necasara si inteligenta – sau oricare alta caracteristica – a potentialului partener, exact in acelasi fel in care ordinea importantei diferitelor caracteristici nu este catusi de putin aceeasi pt diferite persoane: e posibil ca pt candidatul A sa primeze averea pretendentului, frumusetea fizica fiind un avantaj, pe cand pt candidatul B esentiala inteligenta candidatului, firea deschisa si pasiunea pt muzica clasica reprezentand avantaje. In acest caz, criteriile esentiale pt oricare dintre pretendentii A si B sunt (pot fi) nesemnificative pt celalalt.)
Desi nu vrem sa recunoastem, ne iubim cel mai mult pe noi insine, si vom cauta o persoana in care sa ne regasim tot pe noi .Acea jumatate despre care se vorbeste…nu vorbim de indragosteala aceea care iti ia mintile si nu stii de ce…adoratia fara nici o noima a unui om …Ci SUFLETUL PERECHE-persoana cu care poti sa fii tu, simtiti la fel, ganditi la fel, traiti senzatii unice , simtiti acei fiori , acea contopire totala…Cu scuzele de rigoare dar cine alearga dupa perfectiune va sfarsi SINGUR!!! Atatea femei superbe, inteligente, tin de mana barbati urati din pct de vedere fizic dar perfecti pt sufletul lor!!!Si nu mai conteaza cate ore ai lucrat la sala, patratelele de pe abdomen, vacantele pe care i le-ai putea oferi, privirea de cuceritor,situatia materiala…in fata SUFLETULUI PERECHE, nici Brad Pitt nu mai are vreo sansa…Ea l-a gasit si pt nimic nu ii va da drumul ..aceea e o femeie adevarata, care vrea sa fie fericita, care nu alearga dupa artificiii ci numai dupa CONTINUT! Perfectiunea nu exista, vrajiti de frumusete, de aparente, de nou,de mister, cati nu am dat cu piciorul la fericire? Toti aceia isi merita consecintele alegerii facute….macar de nu am avea ipocrizia de a ne intoarce inapoi victimizandu-ne cum se intampla cand ne trezim la realitate…Ai simtit vreodata ca ai gasit-o(jumatatea)?Si de ce nu e acum langa tine?Pt ca o voiai perfecta..pt ca te-ai incurcat in nimicuri si detalii, pt ca de fapt esti doar un om SUPERFICIAL care alearga dupa himere.
“…nu vrem sa recunoastem, ne iubim cel mai mult pe noi insine…”
E fraier cine nu recunoaste: daca NOI INSINE nu ne iubim si nu ne pretuim, CUM sa ne asteptam sa fim iubiti si pretuiti de catre altii? (Este exact aceeasi situatie ca si cu respectul: daca vrei sa fii respectat de catre ceilalti, in primul rand respecta-te tu insuti / insati (si apoi respecta-i TU pe ceilalti).)
“…vom cauta o persoana in care sa ne regasim tot pe noi .Acea jumatate…”
Acest mod de a concepe lucrurile este (in conceptia mea) gresit: important este ca potentialul partener NU sa ne semene (nu degeaba se afirma ca se atrag CONTRARIILE), ci sa ni se potriveasca, sa fie conjugata (reciproca) noastra: unde noi suntem aspri – sa aiba blandete, unde noi suntem slabi – sa fie tare… (SI sa se potriveasca pe cat se poate mai bine idealului nostru despre partener/a.)
“…cine alearga dupa perfectiune va sfarsi SINGUR!!!”
…sau devine artist, creindu-si el singur subiectul adoratiei. (Remember Pygmalion & Galateea?)
“Atatea femei superbe, inteligente, tin de mana barbati urati din pct de vedere fizic dar perfecti pt sufletul lor!!!”
Ideal nu neaparat pt SUFLETUL lor, cat pt nazuintele, pt dorintele lor, pt ceea ce asteapta ele de la viata. (Spre ex, o nimfomana isi va cauta un superviril, indiferent (aproape) de caracteristicile sale sufletesti, intelectuale, estetice etc.)
“Si nu mai conteaza cate ore ai lucrat la sala…”
Ba conteaza (de obicei)! Doar NU ACESTEA sunt criteriile esentiale, principale, de eligibilitate. (Intre doi barbati cu virilitate egala, nimfomana din exemplul precedent va alege (probabil) pe cel mai “bine situat” si cu corp frumos…)
“Ea l-a gasit si pt nimic nu ii va da drumul ..aceea e o femeie adevarata…”
Aceea este o femeie egoista, careia-i pasa doar de ceea ce vrea EA. Daca l-ar iubi intr-adevar, ar proceda cum e mai bine nu pt ea, ci pt el (eventual “cedandu-l” unei alte femei care este mai potrivita lui decat este ea insasi.) Dragostea – daca este adevarata si provenita dintr-un suflet frumos – este altruista, nu egoista.
“…care nu alearga dupa artificiii…”
Isi au si “artificiiile” (atentie la nr de “i”-uri) rostul si rolul lor (dumneata nu te machiezi, nu te fardezi, nu porti vestimentatie si accesorii “şic”?), doar este bine ca NU ELE sa constituie baza aprecierii. (Aceste “artificii” sunt ca si condimentele intr-o mancare: un adaus util, desi (in general) fara valoare nutritiva sensibila… si bine sa fie folosite “cu economie”.)
Despre ce femeie era vorba in textul meu? In nici un caz de nimfomana despre care ai dat u exemplu, in cazul ei absolut tot ce am scris eu nu i se va potrivi…Cand am spus “Ea l-a gasit si pt nimic nu ii va da drumul..” u nu ai vazut decat presupusul egoism al acelei femei…iar eu subliniam cu totul altceva…
Domnule VictorCh, esti un tip foarte rational, ..dar ce e mult strica…inteleg ca privesti lucrurile din cu totul alta perspectiva…dar spiritul tau critic depaseste uneori cotele admise ;)))
1. Probabil am “ratat” eu “secventa” in care particularizasesi un anumit tip uman (sau macar exclusesesi particularizareaizarea unuia), de aceea am crezut ca acest comentariu nu se refera la un anumit tip uman, ci era o generalizare (ori eu tocmai impotriva generalizarii comentam). Scuze!
2. Am inteles – de-aici inainte ma abtin si ma retrag. Va urez sa aveti sanatate si o viata frumoasa si bogata in trairi sufletesti!
(Eu intentionasem ca interventia mea sa fie interpretata nu drept critica, ci drept reprezentand o impartasire a unor fragmente din experienta de viata a unui sexagenar si din intelepciunea pe care sper sa o fi dobandit in urma trairii deja a tuturor acestor sentimente si situatii SI a urmarilor lor.)
De ce sa nu cautam perfectiunea ? De ce sa ne multumim cu putin ? Poate ca nu scopul este cel mai important – acela de a gasi perfectiunea – ci actiunea in sine . Cu riscul de a ramane singuri , sau artisti -cum spune cineva aici – aceasta himera , perfectiunea , este “carburantul ” care tine “motorul” nostru pornit .
Cata dreptate ai !!!!!!doar cine nu a gasit jumatatea nu stie despre ce vorbesti …dar cel mai rau e sa faci alegeri neinspirate si sa o gasesti cand e prea tarziu atunci chiar ca trebuie sa iti asumi consecintele pt tot restul vietii …
deci se pare ca lumea nu prea a inteles mesajul …pacat nu e asa greu …
treaba nu se leaga atat d emult de perfectiune ci de potrivire .. degeaba cauti si gasesti persoana perfecta, daca acea persona nu este pentru tine ( pentru ca tu nu esti perfect; nu lua mai mult decat poti cara) ….nu spune nimeni sa nu cauti ceva perfect insa fi sigur ca poti sa si pastrezi 🙂
Vreti Barbatul sau Femeia perfecta? cumparati va ti o papusa!
Daca vrei sa cauti femeia perfecta trebuie sa gasesti femeia potrivita.
Toate femeile sunt diferite, asa cum toti barbatii sunt diferiti.
Daca vrei sa cauti femeia perfecta, trebuie mai intai sa iti pui la punct cu ce inseamna perfect pt tine. Perfectul tau nu e acelasi cu perfectul altuia.
Femeia perfecta e cea care te suporta si pe tine. Nu poti spune ca ai gasit femeia perfecta, dar ea cauta barbatul perfect pt ca automat nu e femeia perfecta pt tine. Femeia perfecta nu vrea sa te paraseasca.
Nu e necesar ca femeia perfecta sa o gasesti cu personalitatea care iti place tie. Poate si ea incearca sa isi schimbe personalitatea.
Pe scurt: daca nu cauti, nu gasesti.
Daca te multumesti cu putin, primesti putin. 🙂
Este o poveste (Henric cel motat) cand se naste o printesa cu chip frumos, dar mai saraca la minte il intalneste pe el, printul, cu chip urat dar destept si cu suflet bun. Pe el l-a inzestrat zana la nastere o faca destepata pe printesa pe care o va iubi, iar pe ea sa-l faca frumos pe print. Un schimb bun, nu?