Johnny Depp

Actor, 49 ani, Los-Angeles

Interviewed by Cal Fussman

Photo: Dan Winters

Se pare ca numele meu adevarat este Osmond.

Am fost un copil ciudat. La inceput mi-am dorit sa fiu Bruce Lee, iar apoi Daniel Boone.

In tinerete am lucrat ca vanzator, dar nu pentru mult timp. Se pare ca e din cauza ca iubeam sa zic: “Acest costum nu sta bine pe dumneavoastra.”

Viata mea e asa cum e datorita lui Tim. Aici nici nu trebuie de spus multe.

Tim Burton – cea mai tainica persoana intalnita de mine vreodata. Cand faceam filmul „Charlie si fabrica de ciocolata”, dintr-o data mi s-a spus ca ma cheama la telefon Helena (Bonham Carter, sotia lui Tim). Am intrebat-o, „Esti ok? Billy ce mai face”, Billy era copilul lor pe atunci si era foarte mic. „Da, e bine,”- a zis ea, „Tim vrea ca tu sa fii nasul lui Billy.” „Asculta,” – am zis eu, „am fost cu el acum un minut.” Si asta e Tim. Ce ar putea fi mai dificil decat sa spui „Vreau sa fii nasul fiului meu.” Asa ca m-am dus inapoi pe platoul de filmare si i-am zis lui Tim ca pentru mine este o onoare. Iar el a zis „Aha, da, desigur, acum hai la treaba.”

Tim poate sa-mi ceara orice. Daca el s-a gandit ca in urmatorul film sa fac sex cu un ardvark (mamifer din Africa, similar cu furnica), voi face asta cu cea mai mare placere.

Eu intotdeauna incerc sa ma mentin intr-o stare de confuzie. Imi place expresia care se intipareste pe fata.

Dupa parerea mea, toata lumea din jur e nebuna.

In fiecare film exista un moment in care zici: uite asta e momentul.

Banii nu-ti vor cumpara fericirea, dar iti vor cumpara un iaht cu care vei pleca in cautarea fericirii.

Toti devin religiosi cand urca intr-un avion.

Definitia libertatii mele – simplitatea si anonimatul. Intr-o zi le voi recuceri, atunci cand voi fi batran si plictisitor pentru toata lumea.

Cand un copil implineste un an, dintr-o data iti dai seama ca se transforma intr-o miniatura de om in stare de ebrietate. El se impiedica si cade. Plange si rade. Se enerveaza. Vomita.

Copiii devin foarte amuzanti atunci cand ajung  la lucrurile fundamentale. Imi amintesc ziua cand fiica mea s-a asezat in fata mea si m-a intrebat: „Tata, am nevoie sa-ti pun cateva intrebari.” Dar ea avea doar patru ani. „Am trei din ele. Prima e daca lui Dumnezeu ii este frica de caini.” Am fost nevoit sa ma gandesc. „Nu – am zis eu. – Nu-i este frica.” „Bine. Dar el a vazut dinozaurii?”, „Cred ca da – am spus eu.” Si apoi ea spune „ Dar el are o servitoare?”, dar eu nu stiu cum sa ii raspund la intrebarea asta.

Daca am sa zic vreodata „Eu sunt un actor serios.”, va rog sa ma prindeti si sa-mi dati cateva palme la fund.

Daca nu am obosit sa fiu Johnny Depp? Uite cu intrebarea asta noi vom incheia discutia.