Arnold Schwarzenegger

Actor, Politician, 65 ani, Hollywood

Interviewed by Jenny Marie Laskas

Photo: Nigel Parry

Uneori, copiii vin la mine si ma intreaba: “Hei, Arnie, esti un zeu?” In mod normal, eu rad si  raspund: “Buna incercare, dar cautati-l in alta parte.”

Cat am trait in München am dus o viata de noapte. Tot timpul petreceam cu cei care tocmai se trezeau la miezul noptii- cu prostituate si proprietari de baruri. Prietena mea a fost o stripteuza. Si de fapt, am fost un baiat nevinovat dintr-un sat somnoros, dar in München ma maturizam foarte repede.

Am fumat.  Fumam de toate.

Cat timp voi trai, nu voi uita acea zi cand am jurat sa fiu un cetatean model. Stiti ce mandru am fost ? Am fost atat de mandru, incat am pus steagul american  pe umar si ma plimbam cu el  toata ziua.

Baiatul sfrijit din Austria care a fost capabil sa creasca pentru a deveni guvernatorul Californiei si care a avut ocazia de a vorbi in numele presedintelui – aceasta este visul oricarui emigrant.

O data, in urma cu ceva timp, am ascultat discursul lui Nixon. El a vorbit despre libertate, impozite mai mici si consolidarea armatei. Discursul lui Nixon a fost pentru mine ca o gura de aer proaspat. Am intrebat atunci pe cineva: “Din ce partid face parte?” Si mi-au raspuns: “E un republican”. Atunci mi-am spus: “Voi fi un republican.”

Oamenii au nevoie de cineva care sa se uite mereu la ei. 95 % de oameni au nevoie de cineva care sa le spuna ce sa faca si cum sa se comporte.

Despre Nixon se spuneau multe. De exemplu, se spunea ca a fost poponar si ca nu a avut nici un contact sexual cu sotia sa de 15 ani. De aceea, spuneau rautaciosii, el se bucura de puterea guvernamentala, iar Hitler in loc de doua oua a avut doar unul, motiv pentru care a vrut sa cucereasca lumea.

Intotdeauna am fost innebunit dupa oameni puternici- dictatori si lucruri de genul asta. Sunt mereu uimit de oamenii care sunt amintiti sute de ani dupa moartea lor. Sunt surprins de acest lucru, asa cum Isus  este amintit de milenii.

Aici, in America, totul se bazeaza pe bani. Multumesc, Doamne! Acest lucru m-a ajutat foarte mult.

Victoria nu-ti da forte. Lupta si nu renunta- aceasta este cheia puterii.

La sfarsitul anilor `60 am fost castigatorul. Stiam ca destinul meu este de a face lucruri mari. De asemenea,  stiu ca oamenii spun ca sa gandesti asa este o lipsa de modestie.  Dar “modestia”, in general, nu este un cuvant care ar putea fi folosit vreodata la personalitatea mea. Si sper ca  niciodata nu va fi.

Sa fii un culturist, cred ca e la fel de tare ca atunci cand termini-  atunci cand faci sex cu o fata si termini. Deci, trebuie sa intelegeti in care cer ma aflam. Ma simteam ca si cum tocmai am terminat, atunci cand ma duceam la sala de sport.  Simteam ca si cum tocmai am terminat, cand stateam  acasa. Simteam ca si cum  tocmai am terminat, atunci cand ma pregateam pentru concurs. Simteam  ca si cum tocmai am terminat, atunci cand ma trezeam pe scena in fata a mii de oameni.  Asa cum as fi terminat mereu.

Stiu ca majoritatea sportivilor si modelelor in societate sunt considerati ca niste organisme descreierate care merg pe jos.

Unicitatea culturismului se manifesta atunci cand vine vorba de concurenta: te afli pe scena singur. Nu exista teren acoperit cu iarba. Nu exista nici o bata. Nici o minge. Nu exista patine. Nu exista schiuri. In toate sporturile  se folosesc echipamente. De exemplu, in fotbal, odata ce o minge de fotbal a fost aruncata pe teren, ochii privitorului sunt fixati pe mingea de fotbal. Iar cand culturistul este pe scena, nu este nimic acolo. Doar el insusi. Unul. Nu exista antrenori. Nu-i nimic.

Nu este nevoie sa va faceti griji ca veti arata ca un poponar, daca vrei doar sa ai un corp frumos. La urma urmei poponarii se lupta cu aceleasi stereotipuri cu care se lupta si culturistii. Oamenii dau pareri eronate despre noi. Dar, in general, nu-mi pasa de parerile lor.

Membrul nu este un muschi, pe care il poti modifica ca umerii sau pieptul. Nu o sa-l faci mai mare facand exercitii. Crede-ma, asta e sigur.

Orasul New York este guvernat de psihiatri. Toate America este increzatoarea ca are o tulburare sexuala intr-o anumita masura.  Astfel ca toti merg la psihiatri.

Uneori, cand vezi o blonda cu tate al naibii  de mari si cu un fund divin crezi: “Hei, ea trebuie sa fie foarte proasta, pentru ca in afara de faptul ca are tate mari si fundulet divin nu are nimic de oferit oamenilor”. In cele mai multe cazuri asa este. Dar undeva acolo este una care este la fel de inteligenta cu sanii ei frumosi, generoasa si cu interiorul la fel de frumos amenajat precum corpul ei. Si cand iti dai seama ca exista astfel de oameni, incepi sa devii nebun.

Am intalnit odata o femeie cu un pulover pe care a era scris „Guess” (brandul american de haine si accesorii) si m-am gandit: ce e de  ghicit acolo? Probleme cu glanda tiroida, probabil.

America m-a adoptat. Tot ceea ce am, succesul in cariera si familie, ii datorez Americii.

Baietii care detin majoritatea imobiliarelor din Los Angeles sunt europeni. Acestia sunt oameni care provin din tot felul de tari de genul Iugoslaviei, fara nici un ban in buzunar. Unul dintre prietenii mei a venit din Cehoslovacia in `68 si acum are o vila uriasa. Americanii continua sa stea pe fundurile lor in locuri care sunt garantat incalzite si asteapta sa se intample ceva. Europenii sunt infometati pentru ca ei nu au ceea ce avem noi.

Infrangere nu este o optiune. Toata lumea trebuie sa mearga spre succes.

A trai inseamna a avea, in mod constant, foame. Sensul vietii nu este pur si simplu sa existi si sa supravietuiesti, ci sa avansezi,  sa mergi cat mai sus, sa obtii si sa cuceresti.

Imi place culoarea rosie, deoarece este culoarea focului si am crezut intotdeauna ca  traiesc in foc.

In toate filmele mele exista un lucru de care imi place – pistolul.

Prietenul meu James Cameron a facut cu mine trei filme: “True Lies”, “Terminator” si “Terminator 2”. Desigur, aceste lucruri s-au intamplat in momentele de aur ale cinematografului, in epoca bugetului redus, art-house.

Puteti sa tipati la mine, sa ma duceti cu forta la miezul noptii pentru filmari, sa ma puneti la incercari, puteti sa-mi faceti tot ce doriti, pana cand rezultatul care va aparea pe ecran va fi perfect.

Imi place durerea.

Banii nu te fac fericit. Acum am 50 milioane dolari, dar sunt la fel de fericit cum eram cand am avut numai 48 de milioane.

Nu am nevoie de banii nimanui. Am destui si toate deciziile pe care le iau sunt pentru binele poporului. Curajul politic nu este egal cu sinuciderea politica.

Incalzirea globala nu este un cutremur, nu e una din acele chestii cand brusc  huruie si s-a facut intuneric si strigi: “Sfinte Sisoe!” Incalzirea globala este singurul lucru care se misca incet! Temperatura creste cu o jumatate de grad, oceanul se mareste cu o jumatate de milimetru. Totul se intampla foarte lent. Si apoi brusc iti dai seama ca e prea tarziu pentru a face ceva.

Hummerele mele nu sunt simple Hummere. I-am rugat pe cei de la General Motors sa modifice unul ca sa mearga pe hidrogen. Acesta este singurul  Hummer din lume care merge pe hidrogen. Am comandat un alt Hummer si am rugat sa schimbe de la motorina la biocombustibil. Dar sa nu uitati ca sunt guvernator si nu pot conduce singur masina. Ma conduce o divizie de politie din California. Deci, Hummerele mele aduna praf in garaj.

De indata ce un barbat incepe sa se gandeasca la propria sa slabiciune si rolul in societate, el incepe imediat sa-si faca griji ca puterea de pe planeta asta este preluata de mainile femeilor.

Sunt persoane carora le place corpul meu, dar sunt si persoane carora nu le place corpul meu. Inainte, mi-am folosit corpul  ca pe o ocazie obisnuita pentru a vorbi. Unul care merge cu un ghepard in lesa pe jos pe strada nr. 42,  are, de asemenea, o ocazie obisnuita pentru a vorbi.

Corpul meu – micul dejun, pranz si cina. Nu ma gandesc niciodata la asta, doar il am.

Nu mai vreau sa fiu un supererou. Nu vreau sa fiu un cavaler in armura stralucitoare, despre care chiar si cei care stau in ultimul rand pot spune: “Da, tipul asta, erou, ii face pe nemernicii astia, iar dupa ii arunca pe fiecare cu capul jos in toaleta”. Asta a mers in anii `80 si inceputul anilor `90, dar acum nu este deloc potrivit sau bine.

Lumea s-a schimbat. Astazi, cand calatoresc in tari indepartate, nu trebuie sa fug ca un nebun pentru a gasi o sala de sport, asa cum s-a intamplat inainte. Acum, cand  intreb despre sala de sport mi se spune: “Domnule, in hotelul nostru sunt mai multe sali.”

N-am mai fost ispitit de Satana. Nu are nimic de oferit. M-am gandit ca el imi poate da doar placere temporara. Cu Satana este intotdeauna asa.

Eu cred in Dumnezeu si prin urmare cred si in opusul sau – Diavol. Cred ca trebuie sa credem in bine si rau. Pentru ca in noi exista si unul si celalalt.

Cand eram copil, credinta mea era foarte mica. Mama mea ma tara la biserica in fiecare duminica si daca opuneam rezistenta primeam o palma buna. Apoi, cand am crescut si am avut o sansa sa ma razbun pe credinta a fost pe la 18 sau 19 ani – am inceput sa fiu cu capul in nori.  Ma rupeam tare, de fapt am fost campion la culturism. Apoi m-am oprit din a mai merge la biserica. Mi se parea absurd. Si apoi, cand am ajuns la o varsta si mai ales atunci cand au aparut copiii, credinta mi-a venit treptat inapoi. Nu ai nevoie de cineva care sa-ti reamintesc despre credinta. Te intorci de unde ai inceput. Iti amintesti ce te-au invatat parintii si ii inveti pe copiii tai  la fel. Crezi ca “acum are sens”. Apoi, desigur, copiii tai vor creste, de asemenea se vor razbuna pe credinta. Apoi, de asemenea, vor reveni la credinta. Este un ciclu si altfel nu se poate.

In ciuda faptului ca vorbesc cu un usor accent, am fost capabil sa realizez de toate.

Sper ca intr-o zi voi putea simti ceea ce a simtit presedintele Kennedy cand a stat picioare in fata a 50 mii de oameni si tot poporul striga si il aplauda.

N-am trait pentru a fi un politician. N-am trait ca sa fiu guvernatorul Californiei.

Membrul unui culturist este de aceeasi marime cu a tuturor.