“Aceasta postare nu are nimic de a face cu religia si alte lucruri, care sunt astazi luate drept declaratii de credinta aduse de fluxul paradigmelor culturale ale trecutului”.

Teoria unei vieti3

Teoria unei singure vieți

Nu sunt un om credincios, probabil din cauza pasiunii mele pentru fizica si matematica – care nu m-a lasat nici dupa 7 ani de la terminarea institutului- dar si din motiv ca parintii nu mi-au impus viziunile lor. Si  inca imi place sa cred ca am o singura viata, la fel ca balonul de sapun care are o singura incercare sa nu se sparga dupa 5 secunde si sa traiasca 10. Nu vreau sa astept viata de apoi– raiul sau iadul ca sa traiesc mai bine (in care o sa ma pedepseasca sau o sa ma recompenseze pentru viata traita).  Nu vreau sa traiesc 10 milioane de vieti pentru ca sa ajung la o revelatie si nici nu le voi trai. Vreau sa fiu inconjurat de oameni cu convingeri asemanatoare.

Haideti sa incercam sa intelegem daca e chiar asa de inofensiva convingerea generala ca oamenii mai au o sansa „acolo”, in ceruri.

Dupa parerea mea personala si modesta, este cea mai mare si mai catastrofala iluzie care ne formeaza ordinea zilei si ordinea vietii.

Noi, oamenii, iubim sa credem ca doar noi suntem capabili de a iubi. Haideti sa gandim in continuare ca asta este normal. Dar cat de multi oameni nu isi permit unele emotii sau sentimente de excitare fiindu-le frica de o pedeapsa de la o instanta suprema? Inhiband  sentimentele „stricate”, ei cred ca vor fi rasplatiti pe urma. Nici o rasplata nu va veni, pur si simplu inhibati pasiunea in voi, care cu vremea este din ce in ce mai greu sa o repeti.

„Maine”

Este asa o chestie, omul care are nevoie urgenta la baie va convinge pe oricine sa-i dea voie sa treaca inainte, va lupta cu impotrivirea oamenilor si va gasi oricum iesire din situatie. Si asta pentru ca nu poti amana dusul la baie pe maine. Atunci de ce treburile noastre, proiectele si start-up-urile, declaratiile de dragoste le lasam pe alta data si le inlocuim cu alte treburi, mai putin importante? Probabil din cauza ca in fiecare zi de maine se formeaza un obicei de a avea zile de rezerva si asta duce la batranete, la ganduri spre o alta viata.

„Sa lasi ceva dupa tine”

Daca ati scris o carte si ati primit o critica favorabila inseamna ca stiti cat este de placut. Si mai fain este daca fiul dumneavoastra este Mark Zuckerberg sau Steve Jobs si intreaga lume il admira. Acestea sunt scopuri corecte pentru un om care isi traieste singura viata.  A facut un proiect si primeste satisfactie de la asta in viata, dar este si o parere ca trebuie sa lasati ceva dupa voi si desigur acel „ceva” va ocupa toata viata. Chiar credeti ca voua, dupa ce veti muri fizic va va mai pasa de lucrurile din lumea asta?  Nu va mai amuzati pe viitor. Pur si simplu nu ati facut nimic important in viata asta daca asteptati apreciere dupa moarte. Ori nu o sa va aprecieze, ori nu o sa va mai pese de asta si ecuatia isi pierde sensul. Faceti lucruri care sa merite, fara sa amanati si o sa fiti apreciati astazi, iar ce e sa ramana pentru mai tarziu, apoi o sa ramana. Ce mai conteza?

Viata=1 zi X 365 X durata_vietii

Toti traim vieti diferite – unii cateva zile, iar altii pana la 100 de ani, in deplinatatea facultatilor mintale si pleaca intelegand ca nu mai are nimic de facut si poate sa mearga mai departe. Cand ma gandesc la ce mi-a mai ramas de trait, ma gandesc ca statistic vorbind mi-au mai ramas vreo 40 de ani. Asta inseamna 40 X 365 – 14.600 de zile. Adica un numar concret de zile, care se imputineaza pe zi ce trece. Daca ati petrecut cateva la o munca pe care nu o iubiti, atunci v-au mai ramas 14.000 de zile. Si cu fiecare zi numarul lor scade. Puteti sa ignorati aceasta ecuatie si sa va imaginati ca acest contor va ajunge la zero si se va reseta. Dar logica va sugereaza ca asta nu se va intampla – se va opri si veti inceta sa mai insemnati ceva pentru aceasta lume. Tot ceea ce putem face noi este sa ne traim fiecare zi in asa fel incat sa ne fie indiferent seara ca zilele scad si sa stim ca aceasta zi nu avea cum sa decurga mai bine decat a decurs.

Placerea

Ati observat ca ceea ce aduce placere omului este fie rusinos, fie interzis? Romania ocupa  locul 120 conform indexului “fericirii interne brute”. Intelegeti ca interdictiile, morala, valorile si convenientele, stabilite de noi pentru noi, fac din tara noastra deserturi gigante de oameni nefericiti. 19 milioane  de oameni nefericiti, care asteapta un conducator mai bun, minunea cu pestisorul de aur ori pur si  simplu o sansa la o viata mai buna acum sau intr-o alta viata. “La naiba cu viata asta, va fi si urmatoarea” – se gandesc ei. Urmariti topul fericirii, uitati-va la oamenii de acolo si luati putin de la ei. Ei nu se zgarcesc, pentru ca sunt foarte fericiti!

Conducerea

Se spune ca inchisoarea pe viata este infricosatoare, nu pentru ca omul se va afla in inchisoare pana la sfarsitul vietii sale, ci pentru ca nu mai are speranta. El se stinge treptat si se conformeaza in totalitate. Majoritatea termenilor pe viata tin undeva in jur de 20 de ani, dar cel care a stat 20 de ani in inchisoare si cel care a murit in inchisoare, fara speranta, sunt persoane diferite. Cine are putere asupra viselor voastre, acela va va conduce pe voi si viata voastra primind control deplin asupra voastra. De ce ati vrea asta?

Universul

Cand oamenii isi imaginau ca sunt “buricul” pamantului pe aceasta planeta plata, ei si-au imaginat entitatea care i-a construit unici. Acestea erau ganduri minunate doar atunci cand planeta era tinuta de elefanti, care stateau pe o balena. Astazi, stim ca universul este infinit de mare si ca in el sunt atatea galaxii si planete, incat neuronii creierului uman nu ajung ca sa intelegem asta. Si mai stim ca sufletul nostru este la fel de mare. De ce sa nu acceptam ca universul ne-a dat tot ceea ce e mai bun si ceea ce ne dorim este un cocktail ideal. De de nu putem primi placere atat din lumea inconjuratoare, cat si din sufletul nostru? De ce ascultam pe cineva, care ne explica ce e bine si ce nu, daca noi insine suntem centrul deciziilor, dupa planul Universului? Ne-au limitat temporal, pentru ca noi sa simtim mai acut acest cadou si sa luam cat mai mult de la el. Luati mai mult!

Ce sa facem?

Nu vreau sa dau raspunsuri sablon de genul “Traieste-ti fiecare zi, ca si cum ar fi ultima” sau “Gaseste sens in orice clipa”. Aceste vorbe le gasesti in orice carte desteapta, daca veti dori – le veti citi singuri. Pot doar sa va propun sa faceti lucruri simple – sa va incepeti propria afacere si sa o faceti prospera intr-un timp cat mai scurt, sa faceti copii, sa invitati in oras colega draguta de la serviciu, care va place sau sa faceti o declaratie de dragoste celui care va este aproape de mult timp – acesta este cel mai bun drum, daca constientizati cat de putin timp va mai ramas.  Cand veti face asta, veti intelege ce trebuie sa faceti mai departe – si asta va fi o viata diferita.

Si tineti minte o chestie – nu aveti o a doua sansa, nici un cronometru nu se va reseta cand va ajunge la 0 si nici o carte nu poate sa va spuna cum sa primiti placere de la singura viata pe care o aveti si cu siguranta o sa va fie luata peste o clipa, daca e sa ne raportam la Univers.