Renumitul designer din New York a vorbit despre ce ar trebui sa invete toate persoanele talentate.

Milton Glaser este unul din cei mai cunoscuti designeri din SUA, care a creat un numar mare de capodopere ale designului grafic, printre care si renumitul logotip „I ♥NY”. Pe langa practica, el se ocupa si cu teoria: preda in universitati, scrie eseuri si argumente teoretice despre legatura dintre design si arta si influenta uneia asupra alteia, despre profesia de designer si despre greutatile procesului de creatie.

Discursul lui „Ten Things I Have Learned” (10 lucruri pe care le-am invatat), pe care vi-l prezentam, a devenit crucial in lumea creatiei si s-a impartit in citate.

Lucrati doar cu cei pe care va plac.

Mi-a luat mult timp ca sa-mi formulez aceasta regula. Cand am inceput, gandeam invers- ca profesionalismul inseamna sa poti lucra cu orice client. Dar cu anii am inteles ca cel mai gandit si mai bun design a fost facut pentru acei clienti care mi-au devenit prieteni. Se pare ca simpatia in munca noastra este mult mai importanta decat profesionalismul.

Daca aveti de ales nu va angajati.

Odata am ascultat un interviu cu minunatul compozitor si filosof, John Cage. Avea pe atunci 75 de ani. Prezentatorul a intrebat: „Cum sa te pregatesti pentru batranete?” Am memorat pentru totdeauna raspunsul lui Cage: „Am un singur sfat: niciodata nu mergeti la munca. Daca in decursul vietii veti merge zi de zi la birou, intr-o buna zi va vor da afara pe usa si va vor trimite la pensie. Atunci cu siguranta nu veti fi pregatiti pentru batranete – ea va va lua prin surprindere. Uitati-va la mine. De la 12 ani, in fiecare zi fac acelasi lucru: ma trezesc si ma gandesc la cum sa-mi castig bucata mea de paine. Viata nu s-a schimbat dupa ce am imbatranit.”

Evitati persoanele care va sunt neplacute.

Este continuarea primei reguli. In anii ’60, psihoterapeutul Fritz Perls a formulat o teorie. El a presupus ca in toate relatiile, oamenii fie otravesc viata cuiva, fie o alimenteaza. Iar asta nu depinde de persoana respectiva, ci anume de relatie. Stiti, exista o metoda simpla de a verifica cum va influenteaza comunicarea cu o anumita persoana. Petreceti o anumita perioada cu acea persoana, luati cina impreuna, plimbati-va ori beti ceva impreuna. Observati cum va simtiti dupa acea intalnire – plini de forte sau obositi. Veti intelege totul. Intotdeauna faceti testul asta.

Experienta nu este de ajuns.

Am mai spus ca in tinerete eram obsedat de profesionalism. De fapt, experienta este inca o restrictie. Daca aveti nevoie de un chirurg, cel mai probabil va veti adresa unei persoane care a mai facut acea operatie de mai multe ori. Nu aveti nevoie de o persoana care are in plan sa descopere o metoda noua de a se folosi bisturiul. „Nu, nici un fel de experimente, va rog, faceti totul asa cum ati facut-o de fiecare data si au facut si inainte de dumneavoastra.” In munca noastra totul este invers – este bun acela care nu se repeta si care nu repeta dupa altii. Un designer bun de fiecare data vrea sa foloseasca bisturiul intr-un mod nou ori decide ca in loc de bisturiu, sa foloseasca stropitoarea de gradina.

Mai putin nu inseamna intotdeauna mai bine.

Cu totii am auzit fraza „mai putin inseamna mai mult”. Nu este chiar adevarat. Intr-o buna dimineata m-am trezit si am inteles, ca cel mai probabil este o aberatie. Poate ca suna bine, dar in domeniul nostru acest paradox nu are sens. Amintiti-va de covoarele persane, oare in cazul lor „mai putin” ar insemna „mai mult”? Acelasi lucru pot sa-l spun si despre munca lui Gaudi, stilul art-nouveau si inca multe altele. Din cauza asta am formulat o regula pentru mine: este mai bine atunci cand totul este atat cat trebuie.

Stilul de viata schimba modul de a gandi.

Creierul este cel mai sensibil organ din corpul nostru. El este cel mai predispus la schimbari si regenerare. Cu cativa ani in urma, in ziare circula o istorioara despre cautarea auzului absolut. Dupa cum este binecunoscut, se intalneste foarte rar chiar si printre muzicieni. Nu stiu cum, dar savantii au descoperit ca oamenii cu auz absolut au creierul construit intr-un mod diferit –sunt deformate anumite parti. Este interesant. Dar pe urma, ei au descoperit ceva si mai interesant – daca pe copiii de 4-5 ani ii inveti sa cante la vioara, exista posibilitatea ca la unul dintre ei sa inceapa sa i se modifice constructia cortexului si sa se dezvolte auzul absolut. Sunt sigur ca desenul influenteaza creierul intr-o egala masura. Dar in loc de auz, dezvoltam atentia. Persoana care deseneaza atrage atentia la ceea ce se petrece imprejur – iar asta nu e atat de usor pe cat pare.

Indoiala este mai buna decat certitudinea.

Toti vorbesc despre cat de importanta este increderea in ceea ce faci. Instructorul meu de yoga mi-a zis: „daca vi se pare ca ati atins iluminarea, doar v-ati lovit de propriile limite”. Se aplica aceasta regula si in munca. Pentru mine, toate pozitiile ideologice formate sunt indoielnice, pentru ca perfectiunea inseamna dezvoltare infinita. Am emotii cand cineva crede in ceva fara drept de apel. Trebuie sa existe o samanta de indoiala in orice. La designeri, aceasta problema apare inca de la scoala de arta, unde ne invata teoria avangardismului si faptul ca personalitatea poate schimba lumea. Intr-un oarecare sens este adevarat, dar cel mai des acest lucru se termina cu probleme in a te aprecia pe plan artistic la justa ta valoare. Colaborarea comerciala cu cineva este intotdeauna un compromis si nu trebuie sa te impotrivesti acestui lucru. Intotdeauna trebuie sa admiteti posibilitatea ca adversarul vostru ar putea avea dreptate. Cu cativa ani in urma, am citit la Iris Murdoch cea mai buna definitie a dragostei: „iubirea inseamna sa realizezi intr-un mod destul de dur ca mai exista si altcineva in afara de tine”. Este genial si descrie absolut orice convietuire a doua persoane.

Nu conteaza.

La o zi de nastere, mi-a fost daruita cartea lui Roger Rosenblatt, „Imbatraniti frumos”. Titlul nu mi-a placut, dar continutul m-a interesat. Prima regula propusa de autor s-a dovedit a fi cea mai buna. Ea suna asa: „nu conteaza”. Nu conteaza ce ganditi – ghidati-va dupa aceasta regula si ea va va adauga zeci de ani. Nu conteaza daca intarziati sau veniti la timp, sunteti aici sau acolo, ca ati tacut sau ati vorbit, daca sunteti destepti sau prosti. Nu conteaza ce tunsoare aveti si cum se uita la voi cunoscutii. Fie ca ati fost promovati la locul de munca sau ca ati cumparat o casa sau ati primit premiul Nobel, toate aceste lucruri nu conteaza. Iata adevarata intelepciune!

Nu aveti incredere in stiluri.

Stilul nu mai este actual in zilele noastre. Este prostesc sa te dedici unui stil anume, pentru ca nici unul nu va merita in totalitate. Pentru designerii din generatiile anterioare aceasta a fost intotdeauna o problema pentru ca de-a lungul vremii se dezvolta un scris propriu si un vocabular vizual. Dar in moda, stilurile sunt influentate de indicii economici, adica practic este ca matematica – „nu ai ce sa argumentezi aici”. Despre asta a scris Marx. De asta la fiecare zece ani, se schimba paradigma stilistica si lucrurile incep sa arate altfel. Acelasi lucru se intampla si cu fonturile si grafica. Daca planuiti sa fiti in acest domeniu mai mult de zece ani, va recomand sa va pregatiti pentru orice schimbare.

Spuneti doar adevarul.

Cateodata, mi se pare ca designul nu e locul potrivit pentru a cauta adevarul. Fara indoiala, in breasla noastra exista o etica scrisa pe undeva. Dar acolo nu scrie nimic despre relatia dintre designer si societate. Se spune ca acum 50 de ani tot ceea ce se vindea cu eticheta de „carne de vita” era de fapt, de pasare. De atunci, ma chinuie o intrebare: ce se vindea in loc de carne de pasare? Designerii au o responsabilitate la fel de mare ca si macelarii. De aceea, ei trebuie sa fie foarte atenti la ce vand sub eticheta de „carne de vita”. La doctori este juramantul lui Hippocrate. Consider ca designerii ar trebui sa aiba juramantul lor – „Spune adevarul”.