In spatele fotografiilor, care au vorbit despre simbolurile epocii, evenimente, societati si omenire in intreaga sa diversitate, stau mai mult decat o mie de cuvinte.

Mii de fotografii ajung in mijloacele de informare in masa, dar numai cateva pot sa isi pastreze valoarea de-a lungul anilor distrugand cele mai puternice lanturi ale indiferentei omenesti.

Cel mai des atrag atentia, lasand o urma in memorie, cadrele socante si groaznice de pe campul de lupta, de la atentate, focare de epidemii si din locuri socialmente vulnerabile. Dar pe langa astea mai sunt si lucrari care se furiseaza in suflet, cu simplitatea mai mult decat graitoare, care se disting de restul gratie detaliului si istoriei neobisnuite ale cadrului.

In acest material shosho.ro a adunat cele mai emotionante fotografii. Unele inspaimanta, altele trezesc respect, iar altele ating coarda sensibila a sufletului.

Asteapta-ma, tata

In fata ochilor lui Claude Dettloff s-a desfasurat tragedia unui micut, atunci cand a facut o fotografie marsului regimentului Columbiei britanice la data de 1 octombrie 1940. In cadrul lui Claude se vede cum micutul Warren “Whitey” Bernard, in varsta de 5 ani, alearga de la mama sa catre tata, soldatul Jack Bernard, strigand “Asteapta-ma, tata”. Momentul surprins de fotograf vorbeste atat de patrunzator despre durerea pe care o simt copii si parintii la despartire, incat a devenit populara: a fost publicata in revista “Life” si era atarnata in fiecare scoala din Columbia britanica pe timpul razboiului. Iar Claude, patruns de atasamentul fiului fata de tata, a urmarit soarta familiei despartite si a fotografiat reuniunea, dupa intoarcerea lui Jack din razboi.

Tinutul insorit

Steve McCurry are un talent deosebit de a face fotografii care povestesc  despre eroii lor. In acest cadru al fotografului apare Afganistanul distrus dupa razboi si un tanar, ai carui ochi si fata pot spune mai multe decat orice cuvinte. Culoarea aprinsa a fructelor, pe fondul gamei gri lipsita de fericire, inspira speranta, facand poza vitala.

Riscand viata

Fotografia apartine legendarului Sam Abell. Simplu, la prima vedere, dar era cat pe ce sa-i coste viata fotografului. Istoria ei este povestita de autor: “In 1986, am mers in deplasare in URSS. Spre deosebire de alte dati, m-au cazat in hotelul “National” cu o vedere superba spre Piata Manej si Kremlin. In una din serile plicticoase, dupa fotografiile facute la munca, stateam in camera mea si nu stiam ce sa mai fac. Am scos camera si am inceput sa fotografiez privelistea de la geam. Iesise o carte postala turistica, dar ceva ii lipsea. Si atunci mi-am adus aminte de perele aduse de mine, pentru ca in USSR era deficit de fructe si m-am gandit ca ele vor inveseli atmosfera.

Am inceput sa le asez pe pervazul ferestrei, cand am observat, ca in directia Pietei Manej se indrepta delegatia prezidentiala cu Gorbaciov in frunte. Aceasta era alcatuita din trei masini ZIL-ul. Am indreptat obiectivul spre el, bucuros ca voi obtine un cadru neobisnuit. Dar serviciului de securitate al presedintelui nu i-a placut asta. In clipe numerate (nici nu am reusit sa-mi dau seama) s-a tras un foc. Aproape lipsit de sunet. De frica m-am tras inapoi. Intelegand ca nu e de glumit cu acesti oameni, am decis sa nu-mi mai scot capul pe geam si am stat linistit pana a trecut cortegiul. Tot ce mi-a mai ramas din acest episod este acest portret de natura moarta de pe pervaz, cu una din pere atinse de glont”.

Aceasta fotografie uimitoare a fost cumparata de jurnalul National Geographic pentru o suma record – 220 000 de dolari.

Lupta pentru Saigon

Cadrul a fost facut in timpul razboiului din Vietnam, autorul fotografiei fiind corespondentul de razboi Philip Jones Griffiths. Se vede cum un soldat vietnamez asteapta ajutor pentru a duce o fata ranita intr-un loc mai sigur.

In acei ani, agentia Magnum, pentru care muncea fotograful, a intampinat greutati in a vinde imaginile lui Griffiths. Era prea puternic reflectata suferinta prin care a trecut populatia pasnica si cruzimea cu care au fost tratati de catre soldatii americani. Acest fapt l-a determinat pe Philip sa publice cartea “Vietnam Inc” in anul 1971, in care a inclus mai multe lucrari, ce nu au fost publicate in acea perioada. Cartea a afectat puternic perceptia pe care americanii au avut-o fata de razboiul din Vietnam.

Visul american

Poza fetitei de 8 ani, facuta la o gropa de gunoi mexicana, a facut-o cunoscuta pe Janet Jarman. In luna august a anului 1996, Janet s-a deplasat intr-o excursie de cercetare in Mexic. Activistii locali au adus-o la groapa de gunoi oraseneasca din Matamoros, amplasata de-a lungul granitei americano-mexicana. Printre fumul, focul si apele murdare, Janet a zarit o fetita care avea pe atunci 8 ani. Marisol impreuna cu familia sa cauta printre gunoaie deseuri pentru vanzare in punctele de reciclare. Ea visa sa se mute in America. “Lasa sa-ti ia doamna fotografia – i-a spus mama sa – intr-o zi poate vei deveni cunoscuta.” Aceste cuvinte au fost profetice pentru Jarman.

“Cusca de aur”

Singurul lucru care il impiedica pe Marcus Bleasdale sa fie multumit, pe deplin, de viata sunt cosmarurile pe care le are in fiecare noapte. A petrecut in Congo mai mult de 7 ani fotografiind departe de viata si stie ca in fiecare zi mor circa 1250 de oameni. Este foarte dificil sa-ti reiei viata dupa ce te intorci din Congo.

In fotografiile lui Marcus, pot fi vazuti muncitori care sunt retinuti in depozitele vamale. Ei sunt obligati sa extraga aurul din minele din muntii Mongbwalu. Oamenii muncesc alaturi de familiile lor. Extragerea aurului se face cu scopul de a finanta campaniile militare.

 La fund

In America, numele lui Gordon Parks a devenit simbolul victoriei omului asupra imprejurarilor. Parks este primul fotograf de culoare, care a fotografiat pentru “Life” si “Vogue”, primul regizor afro-american in “albul” Hollywood.

Parks a muncit mult si cu succes pe tema discriminarii rasiale in America, filmand viata si razboaiele dintre bandele din Harlem. In una din fotografii, este surprinsa Bessy Fontanelli si cei 4 copii ai sai in departamentul de asistenta sociala. Femeia, preocupata de soarta copiilor si coplesita de saracie, se confrunta cu un functionar “alb” tipic. Fotograful a reusit sa surprinda acel moment in care fetele eroilor arata mai multe decat orice cuvinte, iar indepartarea fata de problemele paturilor socialmente vulnerabile este transmisa perfect de pozitia cu spatele la camera a celui care hotaraste sortile.

Depasirea limitei

Fotografia, facuta de Alex Webb, povesteste cu ce se confrunta uneori oamenii la frontiera dintre America si Mexic. Nu stim cum s-a terminat aceasta istorie, dar culorile aprinse, norii de furtuna si elicopterul de pe planul secundar, ne trimit intr-un tara de poveste atenuand dramatismul situatiei.

Pierderea irecuperabila

Aceasta fotografie, prezenta in toate publicatiile lumii, este facuta de Chris Hondros. El se afla in componenta unitatii militare din Tal Afar, cand unul din soldatii care se aflau punctul de control a ucis parintii fetitei stropite cu sange. Hondros a fost dat afara dupa ce fotografia a aparut in presa.

Cariera de fotojurnalist s-a terminat tragic. A fost ranit mortal in Misratah, Libia, la scurt timp dupa ce a reusit sa filmeze un schimb de focuri intre rebeli si armata de la mica distanta.

Refugiatii lagarului din Etiopia

Acest cadru a fost facut de Sebastian Salgado, in tabara de refugiati in Etiopia. Oamenii, imbracamintea lor, departarea la care se afla unul de altul, reflecta senzatia de haos din viata lor. Copilul, din primul plan, a carui privire este indreptata in jos, mama care nu se uita spre sot, creeaza o simetrie ideala. Iar peisajul si barbatul, indreptat in partea opusa, reflecta frica si conditiile in care sunt nevoiti sa traiasca.

Tripletii politisti

Fotograful Michael Yamashita nu a pierdut timpul degeaba cat a stat in New Jersey. Un lucru pe care un simplu amator nu l-ar fi observat, l-a oprit pe fotograf. Ca rezultat, politistii care nu banuiau nimic, au devenit obiectul atentiei pentru multi ani. Comicul situatiei consta in faptul ca politistii severi, in acesta poza, nu mai arata atat de stricti. Fotografia cu fratii, nu numai de arma, dar si de sange, a atras multa atentie asupra sa si starneste si acum zambete.

Ultimii pasi

Fotografia facuta de Josef Koudelka in 1963 spune povestea unui om care tocmai a fost declarat vinovat de omor si se indreapta  spre locul executiei. Figura acuzatului este usor inclinata, dand de inteles ca in scurt timp corpul lui neinsufletit va cadea la pamant. Este demn de remarcat ca terenul imprimat pe fotografie este calcat de masini, un drum liniar pentru omul care merge spre propria moarte.

Doar Rose

Portretul batranei, facut de Sam Abel, are o putere magica de inexplicabile. Cu tota simplitatea cadrului, acesta este cazul când “simplu”  este de neinteles.

In lupta pentru viata

In cadru este o victima a foametei din Sudan. Este una din cele mai puternice lucrari ale fotografului James Nachtwey. Nachtwey a muncit in multe puncte fierbinti si a fost martorul unor catastrofe umanitare groaznice, epidemii si razboaie, ceea ce este demonstrat si prin pozele sale. Autorul nu urmareste scopul de uimi publicul in zadar, starnind emotii pustii. Dupa spusele sale, pentru James este important sa imortalizeze intamplari care nu trebuie sa fie uitate sau repetate.

In Grenada

Fotograf Alex Webb este cunoscut publicului larg pentru faptul ca nu pierde vremea cautand spectaculosul. El incearca sa perceapa omul in contextul mediului inconjurator, considerand ca figura si culoarea pot sa reflecte mai bine incarcatura emotionala. Un cadru al lui Alex, facut intr-un bar semi-intunecat, transmite cu ajutorul  jocului de culori dispozitia si caracteristicile culturii din acea insula. Siluetele, conturate pe fondul culorilor aprins,e reflecta puterea vointei barbatilor, in ciuda fatalitatii si luptei zilnice.