Povestea incepe cu o studenta de 87 de ani numita Rose:

In prima mea zi de facultate, profesorul meu s-a prezentat si ne-a provocat sa ne imprientenim cu cineva pe care nu-l cunosteam deja. Mi-am ridicat privirea sa cercetez multimea de oameni, cand o atingere blanda s-a oprit pe umarul meu. M-am intors si am vazut o doamnă cu riduri, cam bătrâna, dar cu un zambet ce radia din intrega fiinta.

-Buna, draguto. Ma cheama Rose. Am 87 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am ras si i-am raspuns entuziasmata:
-Bineinteles ca poti! iar ea mi-a dat o imbratiare de urs. De ce esti in facultate la asa o tanara si inocenta varsta? am intrebat-o in gluma.
Ea mi-a raspuns pe acelasi ton:
-Sunt aici ca sa-mi gasesc un sot bogat, sa ne casatorim si sa avem doi copii.
-Nu, serios, am continuat. Eram curioasa ce o putea motiva sa accepte aceasta provocare la asa o varsta.
-Mereu am visat sa am o educatie superioara asa ca acum imi fac rost de una! mi-a zis.

Dupa ore, am mers in cladirea fraternitatii si am impartit un milkshake de ciocolata. Am devenit prietene pe loc. In fiecare zi, pentru urmatoarele trei luni, paraseam salile de clasa impreuna si vorbeam non-stop. Eram hipnotizata de aceasta “masina a timpului”, in timp ce ea impartea din experientele si intelepciunea ei cu mine.In decursul unui an, Rose a devenit o personalitate a campusului si isi facea prieteni oriunde mergea. Iubea sa incerce haine si profita de atentia pe care o primea. Isi traia viata.

La sfarsitul semestrului, am invitat-o pe Rose sa vorbeasca la banchetul nostrum. Nu voi uita niciodata discursul ei. A fost anuntata si a pasit netematoare pe scena. Chiar in timp ce se pregatea sa inceapa discursul, a scapat trei din cele cinci cartonase pe care le tinea in mana. Frustrata si un pic rusinata, s-a intins spre microfon si a spus simplu: “Ma scuzati. Sunt un pic ruginita. Am renuntat la bere pentru Lent, iar wiskey-ul ma omoara! Nu ma pot apleca dupa foi, asa ca lasati-ma sa va spun ceea ce stiu.”

In timp ce noi toti radeam, ea si-a dres vocea si a inceput in felul urmator:
“Noi nu incetam sa ne jucam pentru ca suntem batrani, ci suntem batrani din cauza ca am incetat sa ne jucam. Sunt numai patru secrete pentru tineretea vesnica, fericire si atingerea telurilor. Trebuie sa razi in fiecare zi si sa-ti gasesti umorul in cele mai mici lucruri. Ai un vis al tau. Cand iti pierzi visele, mori. Vedem atat de multi oameni prin jurul nostrum, care sunt morti si nici nu isi dau seama! Este o diferenta colosala intre a imbatrani si a te maturiza. Daca ai 19 ani si stai intins pe patul tau de acasa un an intreg fara sa faci un singur lucru util, vei implini 20 de ani. Toata lumea imbatraneste. Asta nu necesita vreun talent sau o abilitate speciala. Ideea maturizarii este intotdeauna pentru a gasi oportunitati de a te schimba pe tine. Sa nu ai regrete. Batranii, de obicei, nu au regrete pentru ce au facut, ci, mai degraba pentru ce nu au facut. Singurii oameni care se tem de moarte sunt cei care au regrete.”A incheiat cantand “The Rose” de Bette Midler. Ne-a provocat pe fiecare dintre noi sa invatam versurile si sa le traim in fiecare zi.

Peste cativa ani, Rose si-a terminat studiile universitare.

Numele adevarat al acestei femei este Nola Ochs. Pe data de 14 mai 2007, ea a intrat in Guinness World Record pentru omul cu cea mai inaintata varsta la absolvire. A terminat falcultatea in acelasi timp cu nepoata sa, Alexandra, cand aceasta avea 21 de ani.

Aminteste-ti: Imbatranirea este obligatorie, dar maturitatea este o optiune!