Autor: Psihologul Danila Gulyaev.
Vreau sa scriu despre tendinta care afecteaza puternic starea mintii, dupa cum mi se pare. Aceasta stare maniacala “succesul” este unul din tipurile de tulburari mentale.

Care este astazi imaginea omului de succes? El este optimist, nu se descurajeaza, nu este deranjat de absolut nimic. Se autorealizeaza in fiecare minut din viata sa, genereaza permanent idei creative, conceptualizeaza si comenteaza tot ce vede.

Multi vad aceasta stare ca o norma. Isi doresc sa se afle in ea, sa fie “prosperi” si orice decadere din aceasta stare este vazuta ca ceva negativ – “ceva nu este regula cu mine”.

Astfel, in zilele noastre a ajuns sa domine Sindromul Maniacal (SM) – dispozitie ridicata, accelerarea proceselor asociative si a activitatii motorii, preocuparea constanta spre activitate. Omul modern trebuie sa fie intotdeauna cel mai bun – supraevaluarea propriei personalitati intra, de asemenea, in SM.

Aceasta “norma” este propagata de media prin publicitate. Este implementata in subculturile actuale, unde este in voga sa fii tot timpul in miscare. Imaginea omului de afaceri modern este, in cultura populara, de asemenea maniacala – neobosit, tot timpul in miscare, plin de idei.

Va intrebati probabil care este problema? Cu totii ne dorim sa fim fericiti si prosperi. Si este natural ca pentru a atinge aceasta fericire sa incercam sa ne potrivim cat mai mult cu imaginea omului vesel, activ, istet decat trandavul melancolic. Aici este un truc – gandirea noastra este deseori polara. Noi gandim in extreme – daca nu este activ, este un lenes. Daca nu este fericit, este nefericit. Daca nu gandeste repede, este prost. Daca nu este creativ, este lipsit de talent. In timp ce pe langa extreme mai exista si a treia optiune – cea optima. Si chiar mai multe – individuale.

Si care este aceasta a treia optiune optima in legatura cu maniile? Este starea “normotimica” – adica starea de normal (este atunci cand omul are o dispozitie linistita- apatie, dar nu trebuie confundata cu indiferenta). Omul se confrunta emotiile care corespund situatiei. Daca situatia cere, el este multumit, vesel, bucuros, chiar fericit. Daca situatia nu este favorabila , atunci el simte amaraciune, frica, suparare s.a.m.d. Am in vedere nu numai situatiile exterioare, dar si cele interioare. Caci uneori si inauntrul nostru nu este totul favorabil in planul tonusului – oboseala, indoieli, incertitudine, relaxare, stupoare – sunt stari normale, pentru ca viata cere sa ne dezvoltam si pe plan moral. Iar dezvoltarea adesea este insotita de criza.

Atunci cand vorbim de emotii negative si dispozitie scazuta, atunci ne apropiem de o linie fragila – cum sa deosebim starile negative in limita normalului de cele depresive? As propune urmatoarea intrebare drept criteriu: cum reuseste omul sa se descurce in situatiile si starile nefavorabile? Daca trece peste ele usor, daca nu il scot din ritm pentru mult timp, inseamna ca avem de-a face cu o norma. Daca, insa, persoana are o atitudine pasiva fata de problema, simte neputinta, este pesimist, nu gaseste iesire din situatie – atunci putem vorbi de faptul ca dispozitia lui se indreapta spre depresie.

De ce este periculos sa ne orientam spre “succes” ca spre o norma?

* In primul rand, o dispozitie ridicata si activitate sporita nu sunt intotdeauna justificate din punct de vedere economic – este deseori “mai mult decat isi poate permite” mintea. Fortele organismului si ale mintii sunt limitate. Activitatea sporita, daca nu este oprita la timp, poate duce la epuizare atat fizica, cat si psihica. In acea stare, precis nu vom mai putea fi efectivi si creativi.

* In al doilea rand, daca vom cere de la sine numai dispozitie buna vom fi nevoiti sa respingem si sa suprimam emotiile negative. Dar in orice tip de activitate ne confruntam cu situatii problematice, in care exista emotii de genul: anxietate, descurajare, tristete, suparare s.a.m.d. Problemele vor fi negate, iar emotiile nu vor fi traite, ci suprimate. De asemenea vor fi ignorate starile normale, precum oboseala, letargia– creierul nu va mai avea timp sa prelucreze informatia, sa munceasca si sa se odihneasca normal. De aici reiese ca daca cultivi aceasta stare maniacala ca norma poti ajunge la un conflict interior, la nevroza. Uneori nevroza nu este o consecinta a pretentiilor ridicate asupra noastra, ci un motiv. Aceasta manie la moda de a fi omul perfect pentru a avea succes, o au oamenii care isi resping, isi interzic sa fie diferiti – inclusiv, cei slabi, tristi, chiar si cei linistiti.

Si asa am ajuns si la a treia contraindicatie.

* Fiecare persoana are propria constitutie, propriul temperament, propriul caracter. Iar asta inseamna ca fiecare are o norma interioara de activitate si dispozitie. La unii, procesele psihice sunt mai rapide, la altii mai lente, la cineva mai rezistente, la altcineva mai putin – aceasta este realitatea psihofiziologica a fiecaruia din noi. Si la aceasta se suprapun caracterul si o serie de trasaturi specific fiecaruia in parte. Daca ele nu te predispun la veselie constanta, atunci nu trebuie sa te fortezi, sa abuzezi de resursele organismului pentru a corespunde acestei “norme” aparuta din senin. Aici se pune problema de a te accepta cu propriile trasaturi – innascute si dobandite.

Care este concluzia? Fiecare putem face alegerea. Putem accepta aceasta moda fara critica, ca ceva de la sine inteles. In acest caz, vom fi nevoiti sa ne intindem mai mult decat ne permite patura. Aceasta poate duce la un conflict interior si epuizare psihica. Putem accepta normele societatii intr-un mod critic. Putem sa le probam pe noi ca pe niste haine, iar in caz ca nu ni se potrivesc sa ne dezicem de ele. Iar daca ni se potrivesc sau nu fiecaruia din noi, ne vor spune emotiile si senzatiile proprii.