Dacă aveţi prieteni care vă întreabă de ce să citească beletristica, daţi-le textul din cursul lui Neil Gaiman.

Renumitul scriitor englez a predat un curs extraordinar despre beneficiile cititului. Cele mai importante citate le găsiţi în acest articol:

Este important să le explici oamenilor de partea cui sunt, de ce şi dacă sunt pasionaţi, ca un fel de declaraţie a intereselor. Deci, am de gând să vă vorbesc despre lectura. Despre faptul că cititul literaturii, cititul de plăcere este unul din cele mai importante lucruri din viaţa omului.

Eu, evident, sunt foarte pasionat, datorita faptului că sunt autor de texte artistice. Scriu atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. De 30 de ani îmi câştig existenţa cu ajutorul cuvintelor, mai ales creând lucruri şi înregistrându-le. Fără îndoială sunt interesat că oamenii să citească pentru ca bibliotecile şi bibliotecarii să existe şi să încurajeze dragostea faţă de citit şi existenţa locurilor unde se poate citi.

Aşa că eu sunt pasionat ca scriitor. Dar mai ales ca cititor.

Odată eram în New York şi am auzit o discuţie despre construcţia unor închisori private – este o industrie care se dezvoltă vertiginos în America. Industria închisorilor trebuie să îşi planifice creşterea în viitor – de câte camere o să aibă nevoie? Câţi deţinuţi o să fie peste 15 ani? – Şi au descoperit cum pot să prezică foarte simplu, folosind un algoritm bazat pe chestionare: ce procent din populaţia de 10 şi 11 ani nu poate citi şi desigur, cei care nu citesc de plăcere.

Nu este o legătură directă, nu poţi să afirmi că într-o societate educată nu există infracţionalitate. Dar legătura între factori este vizibilă.

Oamenii alfabetizaţi citesc ficţiune.

Literatura are două scopuri:

• În primul rând, ea va deschide dependenta de citit. Setea de a afla ce se întâmplă mai departe, dorinţa de a întoarce pagina, necesitatea de a continua, chiar dacă este dificil, pentru că cineva a nimerit într-o încurcătură şi tu trebuie să afli cum se va termina povestea… aici este tot secretul. Asta va determina să aflaţi noi cuvinte, să gândiţi altfel, să continuaţi să mergeţi înainte. Să descoperi că cititul este o plăcere de sine stătătoare. Realizând asta sunteţi pe calea de a deveni un cititor permanent.

O metodă simplă care vă garantează creşterea unor copii alfabetizaţi este să-i învăţaţi să citească şi să le arătaţi ca cititul este o distracţie. Cel mai simplu este să găsiţi cărţi care o să le placă, daţi-le acces la acestea şi permiteţi-le să le citească.

Nu există autori răi pentru copii dacă sunt copii care vor să îi citească şi cauta cărţile lor, deoarece copiii sunt diferiţi. Ei îşi găsesc poveştile de care au nevoie şi intră în acestea. O idee care pare veche şi uzată pentru dumneavoastră, pentru ei nu este aşa. Pentru că el o descoperă pentru prima dată. Nu-i întoarceţi de la citit, doar pentru că vi se pare că nu citesc ceea ce trebuie.

• Şi cel de-al doilea lucru pe care-l face literatură: ea naşte empatie. Când urmăriţi o emisiune sau film vă uitaţi la lucruri care se întâmplă cu alţi oameni. Proza artistică este ceea ce faceţi din litere şi semne de punctuaţie. Folosindu-vă de imaginaţia proprie creaţi o lume, o populaţi şi vă uitaţi în jur cu ochii altcuiva. Începeţi să simţiţi lucruri, să vizitaţi locuri şi lumi despre care nici nu aţi ştiut. Aflaţi că lumea exterioară sunteţi tot voi. Deveniţi altcineva şi când vă întoarceţi în lumea voastră ceva se schimbă în voi.

Empatia este un instrument care strânge lumea laolaltă şi va permite să vă comportaţi altfel decât ca nişte singuratici narcisişti.

În cărţi găsiţi ceva vital pentru existenţa în lumea asta. Şi anume: lumea nu trebuie să fie aşacum este, totul poate să se schimbe.

În 2007, am fost în China la prima convenţie de science-fiction şi fantasy avizata de partid. La un moment dat, l-am întrebat pe reprezentantul oficial al puterii: de ce? SF-ul nu a fost acceptat multă vreme. Ce s-a schimbat?
Totul este simplu, mi-a zis. Chinezii creau lucruri uimitoare dacă le erau aduse scheme. Dar ei nu îmbunătăţeau şi nu concepeau ceva nou. Ei nu inventau. Şi de asta au trimis o delegaţie în America, la Apple, Microsoft, Google şi i-au întrebat pe oamenii care au creat viitorul despre ei înşişi. Au descoperit că aceştia au citit cărţi Science-Fiction când erau băieţei şi fetiţe.

Literatura poate să vă arate altă lume. Ea poate să vă conducă acolo unde nu aţi fost vreodată. Vizitând o dată alte lumi, că cele care vă dădeau fructe magice, niciodată nu veţi mai fi complet mulţumiţi de lumea în care aţi crescut. Nemulţumirea este un lucru bun. Oamenii nemulţumiţi pot să schimbe şi să îmbunătăţească lumile lor, să le facă mai bune, să le facă altfel.

O altă metodă de a distruge dragostea copiilor pentru citit este să nu le daţi acces la cărţi şi la locurile în care le-ar putea citi. Am avut noroc. Am avut o bibliotecă minunată la mine în oraş când am crescut.

Biblioteca este libertate. Libertatea de a citi, libertate de a comunica.

Educaţia (care nu se termină în ziua în care părăsim şcoala ori universitatea) este un mod de a petrece timpul liber, este un refugiu şi acces la informaţie.

Cred că aici totul constă în natura informaţiei. Informaţia are preţ, iar informaţie corectă este de nepreţuit. În decursul întregii istorii omeneşti, am trăit în vremuri în care lipsa de informative ne conducea.

În ultimii ani, am trecut de la lipsa de informaţie la excesul acesteia. Potrivit lui Eric Schmidt de la Google, acum la fiecare două zile rasa umană creează atâta informaţie cât a fost creată de la începutul civilizaţiei noastre până în 2003. Cam 5 exabiti de informaţie zilnic, dacă iubiţi cifrele. Acum sarcina constă nu în a găsi o floare rară în pustiu, ci în a găsi o anumită plantă în junglă. Aveţi nevoie de ajutor în navigare, pentru a găsi în toată multitudinea de informaţii ceea ce aveţi nevoie.

• Bibliotecile sunt locurile unde oamenii vin pentru informaţie. Cărţile sunt doar vârful aisbergului informaţional, ele stau acolo şi bibliotecarii pot liber şi legal să vă aprovizioneze cu cărţi. Mai mulţi copii iau cărţi din biblioteci acum decât înainte, iar aceste cărţi sunt diferite – de hârtie, electronice, audio. Dar bibliotecile sunt de asemeni locuri unde oameni fără computere sau acces la internet pot să intre în reţea. Acest aspect este deosebit de important în vremuri în care când ne căutăm de muncă trimitem CV online sau depunem actele pentru pensie pe internet. Bibliotecile pot să-i ajute pe aceşti oameni să se orienteze în lume.

• Bibliotecile sunt porţi în viitor. Este foarte trist că în întreaga lume autorităţile locale iau în calcul posibilitatea de a închide bibliotecile, pentru a economisi bani neînţelegând că astfel ei fură din viitor pentru a plăti astăzi. Ei închid porţile care trebuie să fie deschise.

• Cărţile sunt o posibilitate de a comunica cu morţii. Este o metodă de a învăţa de la cei care nu mai sunt cu noi. Omenirea s-a creat, s-a dezvoltat, a născut un tip de cunoştinţe care pot fi dezvoltate şi nu memorate permanent. Sunt poveşti care sunt mai vechi decât unele ţări, poveşti care au supravieţuit mai mult decât culturile şi pereţii între care au fost spuse.

Este necesar să păstrăm bibliotecile, să folosim bibliotecile, să-i încurajăm pe ceilalţi să se folosească de ele, să protesteze împotriva închiderii lor.

Dacă nu preţuiţi bibliotecile înseamnă că nu preţuiţi informaţia, cultura sau înţelepciunea.

Reprimaţi vocile din trecut care vor să faceţi rău viitorului.

• Trebuie să citim cu voce tare copiilor noştri. Să le citim ceea ce îi bucură. Să le citim povesti pe care am obosit să le mai vedem. Să le vorbim pe diferite voci, să îi facem să devină interesaţi şi să nu încetăm să le citim doar pentru că ei au învăţat să facă asta. Să facem din cititul cu voce tare un moment de reuniune, un timp în care nimeni nu se uită la telefon, când tentaţiile lumii sunt puse deoparte.

• Trebuie să ne folosim de limbaj. Să ne dezvoltăm, să învăţăm ce înseamnă noile cuvinte şi cum să le folosim, să comunicăm pe înţelesul tuturor, să vorbim. Nu trebuie să încercăm să îngheţăm limba, să ne prefacem că este un lucru mort pe care trebuie să-l pomenim. Trebuie să folosim limbajul ca un lucru viu, care se mişcă, care duce cuvinte, care permite sensului şi pronunţiei să se schimbe cu vremea.

Scriitorii, mai ales scriitorii pentru copii, au obligaţii faţă de cititori. Trebuie să scriem despre lucruri adevărate; este cu atât mai important atunci când compunem povesti despre oameni care nu au existat, locuri unde nu am fost, să înţelegem că adevărul nu este ceea ce s-a întâmplat de fapt, ci ceea ce ne formează caracterul. La urma urmei, literatura este o minciună adevărată, pe lângă altele. Nu trebuie să-i obosim pe cititorii noştri, trebuie să facem în aşa fel încât ei să dorească să întoarcă pagină.

Unul dintre cele mai bune remedii pentru cei care sunt reticenţi în a citi este să le prezentaţi o poveste care îi atrage şi nu se pot despărţi până nu află cum se desfăşoară acţiunea.

• Trebuie să le spunem adevărul cititorilor, să-i înarmăm, să le oferim protecţie şi să le transmitem înţelepciunea pe care am reuşit să o acumulăm în timpul scurtei noastre călătorii în această lumea verde. Nu trebuie să predicam, să predăm lecţii sau să le băgăm pe gât adevăruri gata făcute precum îşi hrănesc păsările puii. Şi nu trebuie niciodată, sub nici o împrejurare, să scriem pentru copii ceea ce nu am dori noi înşine să citim.

• Cu toţii, adulţi şi copii, trebuie să visăm. Trebuie să compunem. Este uşor să te prefaci că nimeni nu poate schimba nimic, că trăim într-o lume în care societatea este mare, iar individul este mai puţin decât nimic, atom în perete, grăunte pe un câmp de orez. Dar adevărul este că personalităţile schimbă lumea din nou şi din nou, personalităţile creează viitorul şi ei fac asta închipuindu-şi că lucrurile pot fi altfel.

Uitaţi-vă în jur. Serios! Opriţi-vă pentru o clipă şi uitaţi-vă la încăperea în care vă aflaţi. Vreau să vă arăt ceva atât de evident, încât a fost uitat de toţi. Iată ce: tot ceea ce vedeţi, inclusiv pereţii au fost creaţi într-un anumit moment. Cineva a decis că e mult mai uşor să stai pe scaun decât pe pământ şi a făcut scaunul. Cineva s-a gândit să facă în aşa fel încât eu să pot vorbi cu voi aici, în Londra, fără să mă ud. Această cameră, cu tot ceea ce se afla în ea, cu tot ce se afla în clădire, în acest oraş există pentru oamenii crează încontinuu ceva nou.

• Trebuie să facem lucrurile minunate. Să nu facem lumea mai dezordonată, decât a fost până la noi, să nu pustiim oceanele, să nu transmitem problemele noastre generaţiilor următoare. Trebuie să curăţăm după noi şi să nu lăsăm copiilor noştri o lume pe care am distrus-o atât de prosteşte, am furat-o şi am mutilat-o.

Odată, Albert Einstein a fost întrebat cum putem să facem copiii mai deştepţi. Răspunsul a fost simplu şi înţelept. Dacă vreţi să aveţi copiii deştepţi, a spus el, citiţi-le cărţi. Dacă vă doriţi ca ei să fie şi mai deştepţi citiţi-le şi mai multe cărţi. El înţelegea valoarea cititului şi imaginaţiei. Sper că vom putea să transmitem copiilor noştri o lume în care vor putea să citească, le va fi citit, unde vor avea imaginaţie şi vor înţelege.