Haideti sa fim sinceri: in afara de cativa prieteni buni, cateva cunostinte interesante, petrecerile studentesti si abilitatea de a face copiute si conspecte, sistemul autohton de invatamant nu ne da nimic. Petreceti 3-5 ani si iesiti de acolo cu o diploma si cu un sac intreg de iluzii intr-o mana si asteptari nerealiste in cealalta. Aveti un mare noroc daca la terminare facultatii aveti deja un serviciu de 1 an – 2 (altfel va veti confrunta cu o concurenta acerba pe piata muncii si imposibilitatea de a te angaja la un post de munca cat de cat acceptabil sau veti merge sa cuceriti un oras cu milioane de locuitori sau capitala tarii tale/unei tari straine). Insa profesorii de la universitati ne baga in cap multa teorie, din care 90% niciodata si nicaieri nu va fi aplicata si ne alimenteaza cu 5 mituri periculoase, care nu au nimic de a face cu realitatea.

“Cei mai buni studenti vor obtine cele mai bune rezultate”: acest mit mai functioneaza cat de cat atunci cand merge vorba despre notele din carnetul de student. Insa dupa zidurile universitatii nu mai inseamna nimic. Stiti unde au ajuns 4 sau 5 din cei mai buni studenti de la specializarea noastra dupa vreo 2 ani de la absolvirea magistraturii? Corect, au ajuns someri. Din acesti 5, doar unul (daca nu ma insel) munceste pe specializarea pe care a absolvit-o. Nici o corelare intre “zecii” (ori “100 de puncte”, in cazul universitatii mele) si succesul in viata dincolo de granitele “alma matei” nu exista. Exista doar legatura dintre insistenta, abilitatea de a utiliza cu folos invataturile, chiar si in situatii nefavorabile si imprejurarile vietii, dar in nici un caz intre viata si carnetul de student.

“Cu cat munceste mai mult omul, cu atat mai multa experienta si competenta are”: pe acest mit este construit tot sistemul birocratic din tarile CSI si aproape tot sistemul nostru de invatamant. Oriunde veti merge, va veti intalni cu o doamna de 40-50 de ani care deja de ani buni sta in fotoliu, nici macar la finele anului 2013 nu se poate folosi de computer. Dar, cu toate acestea, se considera un colaborator valoros si un pedagog cu experienta, pentru ca munceste de 15-20 de ani aici. In acelasi timp, am (si cred ca si dumneavoastra aveti) nu mai putin de 10 cunoscuti si prieteni care la 20-28 de ani au capacitati, cunostinte si idei de 5 ori mai mari decat aceasta “tanti” la cei 50 de ani ai ei (si multi din ei au reusit deja sa munceasca 5 ani in companii mari, agentii si start up-uri, capatand experienta si cunostinte pe care nici un functionar care a stat 15 ani in fotoliu sau un profesor teoretician nu le vor obtine). Chiar  vreti sa invatati de la oameni care timp de 10 ani vorbesc din unul si acelasi manual?

“Toate deprinderile pot fi apreciate si masurate”: mitul care functioneaza de minune in universitate, unde tuturor “pe merit” poti sa le pui notele in carnet. Si pe urma specialistul “cu diploma” trebuie sa faca doi ani practica, nu teorie. Deprinderile in aceste sfere, precum designul, proiectarea interfetelor, copywriting, marketingul online sunt greu de apreciat (deoarece nici o instituie serioasa din tara nu pregateste web designer sau copywriter, iar persoana care are 2 proiecte in portofoliu nu e identica in deprinderi cu acea care timp de 2 ani are 25 de proiecte la activ).

“Sunt autoritati recunoscute si trebuie sa acceptam acest fapt”: dogma preferata a profesorilor si sefilor de scoala veche. Acest mit isi are radacinile din vremurile in care “partidul stia mai bine”, iar munca politicienilor si economistilor cu vechime de 80 de ani era o sursa  incontestabila de teorie si practica pentru toate tipurile de activitate: de la stiinta si medicina pana la pictura si literatura. Acum in oricare sfera (in afara de fizica cuantica si teoretica) revizuirea dogmelor si conceptiilor se intampla cam o data la 4-5 ani. Capul pe umeri si capacitatea de a analiza si cerceta sunt mult mai importante decat credinta de neclintit in faptul ca “ceea ce scrii cu penita nu tai cu bardita.”

“Trebuie sa respecti regulile”: daca acest mit ar fi fost adevarat, atunci nici Steve Jobs, Bil Gates, Bob Dylan, Mark Zuckerberg, fratii Klichko si Tiger Woods nu ar fi existat. Lipsa regulilor nu inseamna ca trebuie sa treci strada pe rosu, sa mananci cu mainile in loc de furculita si sa injuri in locurile publice. Lipsa de reguli inseamna ca nu exista o reteta universala sau o schema a vietii obisnuite pe care trebuie sa le urmezi, pentru ca toti cei din jur sa fie multumiti, iar voi sa va incadrati in schema “gradinita-scoala-facultate-serviciu-casatorie-copii-apartament-ipoteca-nepoti-batranete-pensie-moarte”. De fapt, educatia in facultate o primim nu pentru a urma regulile, ci pentru a ne ridica nivelul de cunostinte intr-o anumita nisa si pentru a crea ceva nou ce contrazice vechea schema a legaturilor marfuri-bani, socioculturale si tehnologice in societate. Numai ca in institutiile superioare de invatamant autohtone au uitat de acest mic detaliu.
The Indian Education System explainedFiecare dintre noi este un geniu, dar daca judeci un peste dupa capacitatea lui de a urca un copac, acel peste toata viata va trai cu credinta in incompetenta sa.  Albert Einstein

Sunt sigur 100% ca si dumneavoastra aveti propriile “mituri”, cu care puteti completa aceasta lista. Nu va rusinati: cat mai curand veti intelege, de indata ce parasiti incaperile universitatilor, despre ce anume v-au amagit, va va fi mai usor sa va despartiti de iluzii si sa obtineti succes real si nu doar teoretic.