Aceste istorioare uimitoare arata cum trebuie sa se comporte companiile cu oamenii.

In aceasta lume, nu este nimic mai convingator, mai placut, decat bunatatea si atitudinea frumoasa. Cu totii stim asta – asa functioneaza relatiile umane. Ii iubim pe cei care se comporta frumos cu noi si incercam sa ii ocolim pe cei care se poarta urat sau cu indiferenta fata de noi. Acelasi sistem functioneaza si in lumea afacerilor; cu diferenta ca informatia “din gura in gura” se raspandeste mult mai repede, mai bine si mai larg in sfera sociala, decat in cea personala.

Nu toate companiile reflecta asupra acestui aspect, considerand ca este pur si simplu o afacere si nu are nimic personal. Nu este adevarat! Si in acest articol Nuaisacrezi a adunat 3 istorii uimitoare despre cum brandurile isi trateaza clientii. Nu poti ramane indiferent. Nu poti sa nu iubesti aceste companii.

Painea “girafa”

In biroul retelei de supermarket-uri Sainsbury’s a venit o scrisoare de la o oarecare Lily Robinson. Continutul era urmatorul:

“Stimate Sainsbury’s!
De ce ati numit painea “painea tigru”? I s-ar potrivi mai mult denumirea “painea girafa”.

Cu dragoste,
Lily Robinson
Varsta – 3,5 ani

Peste doua saptamani fetita a primit raspuns:

“Draga Lily!

Iti multumim pentru scrisoare si pentru ideea geniala de a schimba denumirea – aceasta paine, intr-adevar, seamana mai mult cu o girafa decat cu un tigru. Brutarul l-a denumit mai demult, posibil pentru ca i s-a parut ca painea are coaja asemanatoare cu dungile tigrului. Poate ca era prostut. Ne-am bucurat sa primim scrisoarea ta si de aceea iti oferim un card in valoare de 3 lire ca sa te poti bucura de noua “paine girafa”.

Ne vedem in supermarket!
Cu stima,
Chris King
Varsta – 27,5 ani

Jucaria preferata

Impreuna cu sotia si copiii am petrecut cateva zile in hotelul Ritz-Carlton, in Florida. Cand ne-am intors acasa am descoperit ca girafa preferata a fiului nostru, Joshie, a ramas la hotel. Multi parinti stiu cat de atasati sunt copiii fata de jucariile preferate. A trebuit sa-l mintim putin pe fiul nostru: “Joshie este in regula”, i-am spus noi, “el a decis sa se odihneasca mai mult”. In aceeasi seara am fost sunati de managerul hotelului, Aaron, si am fost anuntati ca jucaria se afla la ei. I-am spus de povestea pe care am fost nevoiti sa i-o spunem fiului, ca sa-l linistim si l-am rugat sa-l fotografieze pe Joshie la piscine, ca sa-i oferim stapanului dovezi. Aaron a fost de acord si a inchis.

Dupa doua zile l-am primit pe Joshie si cateva fotografii: Joshie la piscina, Joshie si prietenii (alte jucarii) si Joshie la volanul unui golf-mobil. Nu mai trebuie sa spunem ca intreaga mea familie se cazeaza numai in acest hotel, daca se intampla sa fim in Florida. O astfel de deservire este ceea ce le spun eu mereu colaboratorilor mei: creati astfel de conditii, incat clientii sa nu poata sa nu le povesteasca prietenilor despre asta.

Doar asa poti sa obtii succes in sfera serviciilor.
Chris Hearn – sef al companiei de consultanta Mercantile Capital Corporation.

Previzualizarea

In 2005, Colby Curtin, o fetita de 10 de ani, a fost diagnosticata cu cancer al vaselor de sange. Aflata intr-un stadiu avansat al bolii si fiind deja pe moarte, fetita a urmarit un spot publicitar despre desenul animat “Up” al studioului Pixar si dupa era nerabdatoare sa fie lansat mai repede.

Dar in momentul respectiv, Colby era prea slabita pentru a putea fi dusa la cinematograf, dar isi dorea cel mai mult sa vizioneze acest desen animat.

Prietenii de familie au anuntat compania Pixar despre dorinta fetitei aflate pe patul de moarte. Reprezentantul studioului a zburat in California si a adus DVD-ul cu filmul, care nu iesise inca pe piata. Studioul de animatie i-a daruit lui Colby un disc special cu desenul animat care urma sa apara in viitorul apropiat in cinematografe. Dupa aproximativ 7 ore de la vizionarea filmului,  fetita a murit.

Mama lui Colby, Lisa, povesteste ca in timp ce astepta filmul, ea si-a intrebat fiica daca poate sa reziste, la care fiica i-a raspuns: “Sunt gata (sa mor), dar am de gand sa astept mai intai sa urmaresc filmul”. In timp ce urmarea desenul animat, Colby nu mai avea putere sa-si tina ochii deschisi, atunci mama ii povestea ce se intampla pe ecran si la sfarsit a intrebat-o daca i-a placut.

Fata a dat din cap ca da.