10 reguli ale creatiei
Manifest despre viata, munca, internet, comunicare si creatie.

Austin Kleon, pictor si poet, autorul culegerii “Newspaper Blackout Poems”, a formulat regulile unei creatii eficiente, ce l-au facut faimos peste noapte. Nu veti regreta ca ati citit acest articol.

1. Fura ca un pictor

Fiecare trebuie sa raspunda macar o data la intrebarea de unde isi ia ideile. Un pictor cinstit va raspunde: „Eu le fur”. Este tot ce se poate spune. Fiecare om creativ intelege.

Nimic nu este original 100%

Exista 3 cuvinte care imi insufla speranta de fiecare data cand le citesc.

Nimic nu este original 100%. Despre asta se pomeneste inca din Biblie: „Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare” (Ecleziastul 1:9). In orice proiect nou sunt amestecate elementele unor idei mai vechi ori se schimba una din ele.

In scolile artistice  exista un truc. Desenati pe o foaie de hartie 2 linii paralele:

Cate linii vedeti in desen? Se vede prima, a doua, dar mai este si cea neagra dintre ele. O vedeti?

1+1=3

Sunteti ceva mai mult

Un exemplu bun despre care putem vorbi este genetica. Primiti genele tatalui si a mamei, dar nu aveti doar trasaturile parintesti. Sunteti ceva mai mult, o noua versiune a parintilor si a numerosilor stramosi.

Provenienta ideilor

Nu puteti sa va alegeti parintii, dar puteti sa va alegeti profesorii, prietenii, muzica, cartile si filmele. De fapt, tu esti responsabil de ceea ce lasi sa intre in viata ta. Tu esti suma influentelor asupra ta. Cum spunea Goethe „Suntem modelati si determinati de ceea ce iubim”.

Creatia inseamna colectionare

Pictorul este un colectionar. Nu un zgarcit care strange tot fara sa aleaga, ci un colectionar, care intentionat strange doar acele obiecte pe care le iubeste cu adevarat.

Exista o teorie economica – daca aduni venitul a cinci prieteni si faci media aritmetica rezultatul va fi unul apropiat de venitul propriu.

Cred ca e la fel si cu inspiratia pentru idei. Suntem  la fel de tari pe cat este anturajul nostru.

Gunoiul la intrare – gunoiul la iesire

Mama iubea sa-mi repete: „Gunoiul la intrare – gunoiul la iesire”. Ma scotea din minti. Dar acum, inteleg ce a avut in vedere. Sarcina voastra este sa adunati cele mai bune idei. Cea mai buna metoda este sa cititi. Cititi, cititi, cititi, cititi, cititi. Ziarele, prognoza meteo, semnele de circulatie, fetele necunoscutilor. Cu cat cititi mai mult, cu atat este mai mare alegerea a ceea ce va va influenta.

Alegeti un scriitor, care va place cu adevarat. Gasiti operele sale. Aflati ce citea el. Si cititi tot. Mergeti pe linia genealogica a scriitorilor.

Furati idei si pastrati-le pentru viitor. Purtati cu voi, peste tot,  un carnet pentru notite. Scrieti in carti. Rupeti foi din reviste si faceti din ele colaje. Furati ca un pictor.

Ca sa incepeti sa actionati, nu trebuie sa asteptati

Cititi si nu ganditi ca daca nu stiti cine sunteti si pentru ce traiti ori in ce credeti, practic este imposibil sa va ocupati cu creatia.

Daca as fi asteptat sa inteleg „cine sunt eu” si „pentru ce traiesc” pana a ma apuca de creatie, as fi stat si astazi fara treaba incercand sa aflu cine sunt eu, in loc sa incep sa fac ceva. Din experienta proprie stiu ca anume in procesul muncii intelegem cine suntem cu adevarat.

Sa faci=Sa stii

Sunteti pregatiti. Incepeti sa faceti. Posibil ca sunteti speriati. Este normal. Exista o trasatura speciala caracteristica oamenilor educati, se numeste „sindromul pretendentului”. Dupa descrierea medicala acesta este „un fenomen psihologic in care omul nu poate sa-si primeasca intr-un mod adecvat succesele proprii”. Se simte un mincinos, care face totul la ghici si de fapt, nu intelege cu ce se ocupa.

Si stiti ce? Nimeni nu intelege. Cand am inceput sa incercuiesc cuvinte din coloanele gazetelor, nu aveam idee ce fac. Stiam doar ca este foarte fain.  Nici nu parea munca, mai degraba joaca. Intrebati orice pictor bun de unde se iau capodoperele. El isi face treaba in fiecare zi.

Prefaceti-va, pana cand va incepe sa mearga.

Prefaceti-va, pana cand va incepe sa functioneze. Imi place aceasta fraza. Poti sa o intelegi in doua feluri: prefa-te pana cand vei avea succes, pana cand ceilalti te vor vedea asa cum vrei tu. Sau prefa-te pana cand te vei invata sa faci ceva. Imi place foarte mult acest gand.

Imi mai place si cartea lui Patti Smith „Just Kids”. Este o poveste despre doi prieteni care au venit in New York ca sa invete sa fie pictori. Stiti cum faceau asta? Se purtau ca niste pictori. Scenariul meu preferat, crucial al cartii – Patti Smith si prietenul ei, Robert Mapplethorpe, imbracati ca niste cersetori, s-au indreptat in Parcul Washington, unde intotdeauna este multa lume. O batranica si-a fixat privirea asupra lor si i-a zis sotului: “Fotografiaza-i. Cred ca sunt pictori”. “Nu – a dat el din cap – sunt doar copii.”

Intreaga lume este o scena. Pentru creatie aveti nevoie de o scena, costum si scenariu. Scena este spatiul vostru de lucru. Acesta poate fi un studio, o masa de scris ori un album pentru schite. Costumul il reprezinta hainele de lucru– niste pantaloni speciali, in care va imbracati cand pictati, papucii de casa in care scrieti, ori palaria aceea amuzanta care va inspira. Iar scenariul este timpul. O ora aici, o ora acolo. Scenariul in piesa este doar timpul impartit in episoade diferite.

Prefaceti-va pana va incepe sa mearga.

Scrieti cartea pe care si voi ati vrea sa o cititi

Va voi spune o scurta povestioara. “Jurassic Park” a iesit cand aveam 10 ani. Eram innebunit de el, ca orice copil de zece ani. In momentul in care am iesit, din cinematograful oraselului meu provincial, abia asteptam continuarea.

In ziua urmatoare m-am asezat in fata vechiului meu calculatorului cu monitor verde si am scris continuarea. In aceasta, fiul padurarului mancat in primul film de velociraptori (un dinozaur din perioada Triasic–Jurasic), se intoarce pe insula impreuna cu nepoata celui care a creat parcul. El vrea sa distruga parcul definitiv, ea sa-l pastreze. Cu ei se intampla o groaza de aventuri si in final ei se indragostesc unul de altul.

Atunci nu stiam ca ceea ce am scris se numeste fan-fiction – o istorioara inchipuita, cu personaje deja existente. Am salvat ceea ce am scris pe computer. Iar peste cativa ani a iesit “Jurassic Park – 2”. Scenariul era facut ca din topor. Sequel-ul filmului niciodata nu poate sa se compare cu acea continuare pe care ne-am facut-o in cap.

Nu scrieti despre ceea ce stiti, ci despre ceea ce va place

Un scriitor incepator isi pune intrebarea despre ce sa scrie. De obicei i se spune: “Scrie despre ceea ce stii mai bine”. Ca rezultat de obicei ies niste povesti groaznice, in care nu se intampla nimic interesant. De aceea cel mai bun sfat: nu scrie despre ceea ce stii, ci despre ceea ce vrei. Scrieti asa o istorioara care o sa va placa si voua. Ne ocupam cu creatia, deoarece ne place. Toata literatura artistica este de fapt fan-fiction. Cea mai buna metoda ca sa hotarasti ce sa faci este sa te gandesti la ceea ce vrei sa obtii, dar inca inexistent si pe urma faceti asta. Pictati tablouri la care ati vrea sa va uitati, compuneti muzica pe care ati vrea sa o ascultati, scrieti carti pe care ati vrea sa le cititi.

Folositi-va mainile

Multiplicatorul meu preferat, Linda Barry a spus odata: “Mainile voastre sunt primul dispozitiv digital”.  In facultate, trebuia sa predau lucrarile mele scrise in interval dublu, cu fontul Times New Roman. Imi iesea groaznic. Cum incepeam sa scriu de mana, munca devenea mai vesela si calitatea ei sa imbunatatea vizibil.

Cu cat ma tin mai departe de calculator, cu atat mai bune devin ideile mele. Microsoft Word  este dusmanul meu. Ma folosesc de el la serviciu, de aceea in timpul ramas incerc sa nu prea am legatura cu el.

Operele s-ar imbunatati daca creatia ar deveni un proces fizic. Poti sa simti cerneala pe hartie. Poti sa imprastii hartiile pe masa si mai apoi sa le strangi. Poti sa asezi textul oriunde iti este confortabil.

Este o magie in a tine in mana foaia. In procesul de creatie sunt implicate multe simturi – chiar si mirosurile pot sa va daruiasca o experienta deosebita.

Creatia care vine numai din cap nu poate fi ceva bun. Uitati-va la orice muzicant talentat si veti intelege despre ce vorbesc. Cand fac versuri nu simt ca asta este o munca. Este ca o joaca. Sfatul meu: gasiti o metoda prin care sa va implicati corpul in munca. Desenati pe pereti. Stati in timpul muncii. Imprastiati obiecte pe masa. Folositi-va mainile.

Proiectele laterale si hobby-urile sunt foarte importante


Lucrul cel mai important pe care l-am inteles in acel scurt timp cat am fost pictor: anume proiectele laterale “impusca”.

Prin asta ma refer la lucrurile care la inceput pareau nesemnificative, doar o joaca. Tocmai acestea sunt cu adevarat pretioase, pentru ca in ele se afla magia. De exemplu, daca m-as fi ocupat doar cu istorioarele scurte, daca nu mi-as fi permis sa experimentez, nu as fi devenit ceea ce sunt acum.

Deci, sfatul e urmatorul: acordati-va timp sa nu faceti nimic. Gasiti-va un hobby. Va va fi folositor si niciodata nu puteti sti unde va poate duce.

Faceti ceva bun si afisati-l acolo unde oamenii o vor putea vedea

Primesc multe scrisori de la pictori tineri care ma intreaba cum sa-si gaseasca spectatorii proprii. “Cum sa fac ca sa ma descopere cineva?” Ii inteleg foarte bine. Dupa terminarea facultatii eram intr-o nedumerire. Clasa este frumoasa, dar este un loc de creatie artificial – profesorul este platit ca sa se ocupe cu ideile tale, iar colegii tai de grupa platesc pentru acelasi lucru.

Niciodata in viata nu veti mai avea asa spectatori atenti. Dar in curand veti intelege ca nimanui nu-i pasa de ideile tale. Suna dur, dar asta este. Cum spunea Steven Pressfield: “Asta nu inseamna ca oamenii nu sunt educati sau ca sunt cruzi, sunt doar ocupati”. Daca ar fi existat o formula secreta pentru a castiga auditoriu v-as fi spus despre ea. Stiu doar una, nu foarte originala: “Faceti un proiect bun si afisati-l acolo unde il vor putea vedea”.

Acest proces are doi pasi:

Pasul 1: “Faceti un proiect bun” – este foarte greu. Aici nu exista o reteta cum sa obtii succes repede. Ocupati-va zi de zi de ideea voastra. Daca aveti insuccese, faceti-l mai bun.

Pasul 2: “Faceti in asa fel, incat proiectul sa va fie vazut” – acest lucru era greu cu zece ani in urma. Acum este foarte simplu – “puneti-l pe internet”.

Trebuie sa va mirati de lucrurile de care nimeni altcineva nu se mira. Daca cineva gaseste mere uimitoare, uimiti-va de portocale. Un lucru pe care l-am invatat pe cand eram pictor – cu cat mai deschis iti impartasesti sentimentele, cu atat mai mult le place oamenilor creatia ta. Pictorii nu sunt magicieni. Daca isi descopera trucurile nu vor fi pedepsiti.

Oamenilor le place ca tu le arati secretele si daca iti reuseste de minune, vor cumpara ceea ce vinzi.

Cand te deschizi,  implicit inviti oamenii in procesul de creatie. Gaseste oamenii care iubesc aceleasi lucruri ca si tine si comunica cu ei. Impartaseste-ti ideile cu dansii.

Geografia nu ne mai influenteaza

Sunt fericit ca traiesc in aceste vremuri.

Am crescut in mijlocul campurilor de porumb, in sudul statului Ohio. De cand eram copil, tot ceea ce imi doream era sa traiesc in compania pictorilor. Sa scap de Ohio si sa ajung acolo unde se intampla ceva.

Acum locuiesc in Austin, Texas. Per ansamblu este OK. Sunt o multime de pictori si alti oameni creativi.

Si stiti ce? 90% la suta din cei care m-au inspirat si colegii mei nu locuiesc in Austin. Ei locuiesc pe Internet. O mare parte din proiectele mele, discutiilor si cunostintelor artistice se produc pe Internet. In loc de o comunicare reala in studiouri artistice, mi-am facut amici pe Twitter si Google Reader.

Toata viata este intamplatoare.

Fii un om bun (pentru ca lumea este mica)

Va voi spune, pe scurt, singurul motiv pentru care ma aflu aici: ca sa-mi gasesc prieteni noi.

Kurt Vonnegut a spus despre asta mult mai bine: “Stiu o singura regula: trebuie sa fii bun, la naiba”. Regula de aur a devenit si mai pretioasa in lumea asta mica. O lectie importanta: daca vorbiti despre cineva pe internet, el va descoperi asta. Toti isi cauta numele pe Internet. Cel mai bun mod de ati invinge dusmanii pe Internet este sa-i ignori. Cea mai buna metoda sa obtii prieteni este sa vorbesti de bine despre ei.

Fii plictisitor (este singurul mod de a face ceva)

Cum a spus Flaubert: “Trebuie sa fii corect si ordonat in viata de zi cu zi, iti va permite sa fii pasional si original in munca”. Sunt un tip plictisitor care munceste de la 9 la 17, care locuieste intr-un cartier linistit, impreuna cu sotia si cainele.

Aceasta imagine romantica a pictorului boem, care intrebuinteaza narcotice, care sta fara treaba si se culca cu toti laolalta este falsa. Este pentru un super-om sau pentru cel care vrea sa moara de tanar. Adevarul este ca arta cere multa energie. Iar energie nu o sa fie, daca o veti pierde pentru toate fleacurile.

Iata niste sfaturi care m-au ajutat:

– Protejati-va;
– Luati micul dejun, faceti cateva exercitii, dormiti normal. Tineti minte ca v-am spus mai devreme ca arta vine din corp?
– Nu luati pe datorie;
– Traiti simplu. Economisiti orice banut. Libertatea de stresurile financiare inseamna libertate in arta;
– Gasiti-va un serviciu de zi si tineti-va de el. O astfel de munca va aduce bani, legaturi cu lumea si rutina.
– Faceti-va un calendar si o agenda. Va trebuie o lista cu evenimentele care urmeaza sa se intample si cele care au trecut. Arta cere munca treptata. Nu este chiar asa de greu sa scrii cate o pagina pe zi. Faceti asta 365 de zile pe an si va va iesi o poveste mare. Calendarul va va ajuta sa va planificati munca. Iata calendarul, pe care l-am folosit cand am scris cartea.

Faceti un calendar pentru orice scop. Impartiti sarcinile pentru un interval mic de timp. Transformati asta in joaca.

Pentru faptele care s-au petrecut deja va propun sa va faceti un jurnal. Nu un jurnal regulat, ci o micuta carte in care puteti sa treceti ceea ce faceti zilnic. Veti fi uimiti de cat de folositoare poate fi notarea zilnica, mai ales peste cativa ani.

Formati-va o familie puternica. Este cel mai important lucru pe care urmeaza sa-l faceti. Un sot bun nu va fi numai partener, ci si coleg, prieten, care va fi mereu alaturi.

Arta inseamna refuzul inutilului

Deseori pictorul renunta tocmai la ceea ce, de fapt, ii face creatia interesanta. In secolul nostru, de foarte mult succes se bucura cei care inteleg ca trebuie sa renunti la ceva, pentru ca sa te poti concentra la ceea ce e important cu adevarat. A te dedica la ceva anume inseamna sa renunti la restul. Este corect si cand vine vorba de arta.

Creatia nu inseamna numai lucrurile pe care decidem sa le includem, dar si cele pe care le excludem. Ori le incercuim.

Asta e tot ceea ce pot eu sa va spun.